Sign In Sign-Up

Welcome!

Close

Would you like to make this site your homepage? It's fast and easy...

Yes, Please make this my home page!

No Thanks

  Don't show this to me again.

Close

Preotul începe:

    Bine 'i cuvîntat Dumnezěul nostru, tětdeauna, acmu şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    De la Paşci, până la Înălţare, sě cântă de trei ori:
    Christos ău învieat din morţi, cu moartea pě moarte călcând, şi celor din morminte vieaţă dăruindu-le.

    Urmează psalmul 104 (103), numit psalm de seară:
    Binecuvintează suflete al meu pě YHWH ! YHWH, Dumnezěul meu, mare şi minunat eşci tu.
    Întru strălucire şi în mare podoabă te-ai îmbrăcat, cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină,
    Cel ce întinzi cerul ca pě un cort, cel ce acoperi cu ape înălţimile lui,
    Cel ce pui norii suirea ta, cel ce umbli pě aripile vînturilor,
    Cel ce faci crainicii tăi vînturile şi slujitori ţie flăcările focului,

    Cel ce ai întemeieat pămîntul pě neclintirea lui. Nu s' va clătina în vecii vecilor.
    Adâncul ca o haină e acoperămîntul lui. Deasupra munţilor vor sta ape.
    De certarea ta vor fugi. De glasul tunetului tău s' vor înfricoşa.
    Se înalţă munţi şi sě coboară văi, în locul în care le-ai statorit pě ele.
    Hotar ai pus, pě care nu-l vor trece, şi nici nu s' vor întoarce, ca şi acopere pămîntul.

    Tu faci şi easă izvoare în văi. Prin mijlocul munţilor vor pătrunde ape.
    Adăpa-s'-vor těte fiearele câmpului. Asinii sělbatici setea şi-vor potoli.
    Deasupra lor păsěrile cerului vor locui. Din mijlocul stâncilor vor da glas.

    Tu adăpi munţii din cele de deasupra ale tale. Din rodul lucrurilor tale s' va sătura pămîntul.
    Tu rěsari earbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor,
    Ca şi scoată hrană din pămînt: vinul, care veseleşce ânima omului,
    Undelemnul, care veseleşce faţa lui, şi pânea, care întăreşce ânima omului.

    Sătura-s'-vor lemnele câmpului: cedrii Libanului pě cari i-ai sădit.
    Acolo păsěrile şi-vor face cuib: locaşul cocostârcului în chiparoşi;
    Munţii cei înalţi cerbilor; stâncile scăpare iepurilor.

    Făcut-ai luna spre arătarea timpurilor. Soarele şi-ău cunoscut apusul lui.
    Pus-ai întunerec, şi s'ău făcut noapte. În ea vor umbla těte fiearele pădurii:
    Puii leilor răcnind, ca şi apuce şi şi ceară de la Dumnezěu mâncarea lor.
    Rěsărit-ău soarele, şi s' vor aduna, şi în culcuşurile lor s' vor aşeza.
    Eşi-va omul la lucrul lui şi la lucrarea lui, până seara.

    Câtu 's de minunate lucrurile tale, YHWH ! Pě těte cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s'ău pămîntul de zidirea ta.
    Eaca marea aceasta, care 'i întinsă şi largă! Acolo sunt târîtoare, cărora nu este numěr, vietăţi mici şi mari.
    Acolo corăbiile umblă; acolo Leviathan aesta, pě care l-ai zidit, ca şi sě joace în ea.

    Těte de la tine aşteaptă, ca şi le dai hrană la timp potrivit.
    Dându-le tu lor, vor aduna. Deşchizând tu mâna ta, těte s' vor umplea de bunătăţi.
    Dar întorcându-ţi tu faţa ta, s' vor turbura. Lua-vei suflarea lor, şi s' vor ghiuglui, şi în ţărîna lor s' vor întoarce.
    Trimete-vei Duchul tău, şi s' vor zidi, şi vei înnoi faţa pămîntului.

    Fie mărirea lui YHWH în veci! Veseli-s'-va YHWH de lucrurile lui,
    Cela ce coată cătră pămînt, şi-l face de sě cutremură, cela ce sě atinge de munţi, şi fumegă.
    Cânta-voiu lui YHWH în vieaţa mea. Cânta-voiu Dumnezěului meu, până ce-voiu fi.
    Plăcute şi-i fie lui cuvintele mele, ear eo mě-voiu veseli de YHWH.
    Peară pěcatul de pě pămînt, şi fărădelege şi nu mai fie!
    Binecuvintează suflete al meu pě YHWH!

    Iarăşi:
    Soarele şi-ău cunoscut apusul lui.
    Pus-ai întunerec, şi s'ău făcut noapte.
    Câtu 's de minunate lucrurile tale, YHWH ! Pě těte cu înţelepciune le-ai făcut.

    Apoi:
    Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, şi acmu, tětdeauna şi în vecii vecilor. Amin.
    Aleluia, aleluia, aleluia! Mărire ţie, Dumnezěule.
    Aleluia, aleluia, aleluia! Mărire ţie, [Christoase] Dumnezěule.
    Aleluia, aleluia, aleluia! Mărire ţie, [Christoase] Dumnezěule [nostru, mărire ţie].

    Diaconul: Cu pace, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison. (Doamne, milueşce-ne). - dupě fiecare cerere.
    Diaconul: Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru pacea a tětă lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezěu biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru sfânt locaşul acesta, şi pentru ceia ce cu credinţă, cu bună cucernicie, şi cu frică de Dumnezěu întră într'însul, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru Preafericitul Părinte (cutare), pentru episcopul nostru (cutare), pentru cinstita preoţime, ceea întru Christos diaconime, pentru tět clerul şi poporul, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ţara noastra, pentru preşedintele şi guvernul ei, şi pentru těţi ceia în autoritate, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru parochia acesta, pentru tět oraşul (sau: tětă comuna, ori: tět satul), şi pentru ceia ce cu credinţă şed într'însul (sau: într'însa), Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru o vreme bună, pentru înmulţirea roadelor pămîntului, şi pentru timpuri de pace, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ceia ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru ceia ce suferă, şi pentru ceia închişi, şi pentru mântuirea lor, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ca şi fim mântuiţi de tět necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântueşce, îndură-te şi ne păzeşce, Dumnezěule, cu darul tău.
    Diaconul: Pě preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născětoarea de Dumnezěu şi pururea fecioara Maria, cu těţi sfinţii pomenindu-o, pě noi înşi-ne şi unul pě altul, şi tětă vieaţa noastră, lui Christos-Dumnezěu şi i o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul: Doamne, îndurate şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult compătimitorule, ascultă rugăciunea noastră, şi iea aminte la glasul cererii noastre. Fă cu noi semn de bine. Îndrumă-ne în calea ta, ca şi umblăm întru adevěrul tău. Veseleşce ânimile noastre, ca şi ne temem de numele tău cela sfânt, pentru că mare eşci tu, şi faci lucruri minunate. Tu singur eşci Dumnezěu, şi nu este nime ca tine între dumnezěi, Doamne, puternic întru milă şi bun întru tărie, pentru a ajuta şi a mângâiea şi a mântui pě těţi aceia ce nădějduesc întru sfânt numele tău, că ţie sě cade tětă marirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acmu şi tětdeauna şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Pě la unele mănăstiri sě ceteşce aicea o catismă, adecă o adunare de psalmi. La parochii trecem mai departe.

    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Doamne, nu cu mânia ta şi ne mustri, nici cu urgia ta şi nu ne cerţi, dar fă cu noi dupě bunăvoinţa ta, vindecătorule şi medice al sufletelor noastre. Povăţueşce-ne la limanul voii tale. Luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşcerea adevărului tău, şi ne dărueşce celalaltă vreme a zilei de acmu şi tět timpul vieţii noastre, cu pace şi fără de păcat, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezěu şi ale tuturor sfinţilor, că a ta 'i stăpânirea, şi a ta este împěrăţia şi putea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiiului şi a Sfântului Duch, acmu şi tětdeauna şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.
 
 

Urmează patru psalmi, ale cărora versete de la capět sě intercalează cu stichere. Rîndueala ceea veche de tět vroiea şi sě cânte câte o pripeală dupě fiecare verset. De aceea am pus încă pripelele între paranteze, eară aşea, sě rostesc cei trei psalmi până la capět cu pripelele, dupě care sě cântă numai sticheara dogmatică la urmă de tět. Acmu dară, începem pě glasul 4, ori, neşciind cânta, ne rugăm cetind:

    YHWH, strigat-am cătrě tine, auzi-mă. Iea aminte la glasul rugăciunii mele, când strig cătrě tine. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Şi sě îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaântea ta: rădicarea mânurilor mele, ca o jertfă de seara. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Pune, YHWH, pază gurii mele, şi îngrădire în jurul buzelor mele. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Şi nu apleci ânima mea cătrě cuvinte de vicleşug, ca şi nu mě apăr, dezvinovăţindu-mě, fiind în pěcate,
    Alăturea cu oamenii cari fac fărădelege; şi nu m' voiu întovărăşi cu celea alese ale lor. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Certa-m'-va omul drept cu îndurare, şi m' va mustra, eară untdelemnul pěcătosului şi nu ungă capul meu, că şi rugăciunea mea 'i în contra celor bineplăcute lor. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Scufundatu-s'ău, îngreunaţi cu petre judecătorii lor. Auzi-vor graiurile mele, că s'ău îndulcit. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Ca o breazdă, ce sě spintecă pěste pămînt, aşa s'ău împrăşcieat oasele lor, lângă iad,
    Că na, cătrě tine, YHWH, Doamne, 's ochii mei. Întru tine am sperat; şi nu ieai sufletul meu. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Păzeşce-mě de cursa pě carea mi o ău pus mie, şi de capcanele celor fărădelege. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]
    Cădea-vor în mreaja lui pěcătoşii. Altcum 's eo, şi voiu scăpa. [Pripeală: auzi-mě, Doamne.]

    Cu glasul meu către YHWH am strigat; cu glasul meu către YHWH m'am rugat. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Vărsa-voiu înaântea lui rugăciunea mea; něcazul meu înaântea lui i-l voiu spune. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Când lipsea dintru mine duchul meu, tu ai cunoscut cărările mele. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    În calea aceasta, în care am umblat, ascunsu mi-ău cursă mie. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Luat-am seamă de-a dreapta mea, şi m'am uitat, şi nu era cine şi mě cunoască. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Perit-ău fuga de la mine, şi nu mai 'i nime care şi cerceteze sufletul meu. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Strigat-am către tine, YHWH; zis-am: tu eşci nădejdea mea. Partea mea eşci, în pămîntul celor vii. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Iea aminte la ruga mea, că tare m'am umilit. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Scapă-mě de cei ce mě prigonesc, că 's mai tari decât mine.
    Scoate din prinsoare sufletul meu, ca şi preamărească numele tău. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]
    Pe mine mě aşteaptă drepţii, până ce mi-vei rěsplăti mie. [Pripeală: Cătrě tine am strigat, mântueşce-mě.]

    Dintru adâncuri am strigat către tine, YHWH. Doamne, ascultă glasul meu. [Pripeală: Doamne, mântuitorul meu, mântueşce-mě.]
    Fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii mele. [Pripeală: Doamne, mântuitorul meu, mântueşce-mě.]
    De te-vei uita la fărădelegi, YHWH, Doamne, cine va suferi? Că la tine este îndurarea.

Sticheară pě glas 4: Mai înaânte de crucea ta... , ca mai jos. [Ori pripeala: Doamne, mântuitorul meu, mântueşce-mě.]

    Pentru numele tău te-am aşteptat, YHWH. Aşteptat-ău sufletul meu dupě cuvîntul tău. Sperat-ău sufletul meu în YHWH.

Asemenea: Mai înaânte de crucea ta, Doamne, muntele s'ău asěměnat cerului, şi norul ca un cort s'ău întins, şchimbându-te tu la faţă şi mărturisit fiind de Tatăl. De faţă era Petre cu Iacob şi cu Ioan, ca unii ce ău urmat a fi împreună cu tine şi în vremea vînzării tale; pentru ca, vězând minunile tale, şi nu sě înfricoşeze de patimile tale, cărora ne învredniceşce şi ne închinăm în pace şi noi, pentru mila ta ceea mare. [Ori pripeala: Doamne, mântuitorul meu, mântueşce-mě.]

    Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii şi nădăjduiască Israel în YHWH.

Asemenea: Mai înaânte de crucea ta, Doamne, suind pe ucenici în Muntele Taborului..., ca mai jos. [Ori pripeala: Doamne, mântuitorul meu, mântueşce-mě.]

    Că la YHWH este mila, şi multă mântuire la el, şi el va mântui pě Israel de těte fărădelegile lui. 

Asemenea: Mai înaânte de crucea ta, Doamne, suind pe ucenici în Muntele Taborului, şchimbatu-te-ai la faţă înaântea lor. Cu razele puterii i-ai luminat pě ei, dintr'o parte cu iubirea de oameni, eară dintr'alta cu puterea, vrând şi le arăţi strălucirea învierii. Învredniceşce-ne şi pě noi, în pace, de aceasta, ca un milostiv şi iubitor de oameni. [Ori pripeala: Doamne, mântuitorul meu, mântueşce-mě.]

    Lăudaţi pě YHWH těte neamurile! Lăudaţi-l pě el těte popoarele,

Sticheară pě glas 1: Luând cu voiea, Christoase, pě învěţăceii tăi aleşi: pě Petre, pě Iacob şi pě Ioan, în Muntele Taborului i-ai adus; numai că ei de departe n'ău putut răbda adeverirea ta cea dumnezěească, fiinţa ceea cu bună cuviinţă. [Ori pripeala: Lerui ler.]

    Că s'ău întărit mila lui pěste noi, şi adevěrul lui YHWH rěmâne în veci.

Asemenea: De adeverirea ta cea neajunsă, Christoase, apostolii jos la pămînt ău picat, tremurând şi minunându-sě de puterea dumnezěirii tale, că tocmai aşea s'ău luminat de puterea ta, ca de străluciriile soarelui, fericiţii. [Ori pripeala: Lerui ler.]

    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duch,
    şi acmu, tětdeauna şi în vecii vecilor. Amin.

Sticheara numită dogmatică, pě glas 6:   Mai înaânte întipuind învierea ta, Christoase Dumnezěule, luatu-i-ai pě trei învěţăcei ai tăi: pě Petre, pě Iacob şi pě Ioan, şi în Tabor te-ai suit. Şi tu, mântuitorule, şchimbându-te la faţă, Muntele Taborului cu lumină s'ău acoperit, eară învěţăceii tăi, Cuvinte, s'ău aruncat cu faţa la pămînt, neputând suferi a vedea Tipul cela de nevězut. Ângerii slujeau cu frică şi cu cutremur, cerurile s'ău spěrieat, pămîntul s'ău cutremurat, vězând pě Domnul măririi.

Cântarea luminii line

    Poporul cântă:
    Iisuse Christoase, lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a celui sfânt şi fericit, venind la apusul soarelui, vězând lumina ceea de seara, lăudăm pě Tatăl, pě Fiul şi pě Sfântul Duch Dumnezěu. Vrednic eşci în tětă vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezěu, cela ce dai vieaţă. Pentru aceasta lumea te măreşce.

       În zilele de pěste an, pě glas 4:

    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte.

       Eară în păresimi (adeca în postul mare), pě glas 6:

    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte.