Sfinte Dumnezìule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milueșce-ne pì noi. - De 3 ori, de fiecare dată cu câte o
închinăciune.
Mărire Tatălui și Fiiului și Sfântului Duch, și acmu, tìtdeauna
și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Trìime, milueșce-ne pì noi. Doamne, curățeșce
pìcatele noastre. Stăpâne, ieartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează
și vindecă neputințele noastre, pìntru numele tău.
Kyrie, eleison. - De 3 ori.
Mărire Tatălui și Fiiului și Sfântului Duch, și acmu, tìtdeauna
și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru...
Preotul: Că a ta 'i împìrăția și puterea
și mărirea: a Tatălui și a Fiiului și a Sfântului Duch, acmu și tìtdeauna
și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Psalmul 51 [50]
- cetit -
Milueșce-mì, Dumnezìule, dupì mare
mila ta; și dupì mulțimea îndurărilor tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vîrtos mì spală de fărădelegea mea, și de pìcatul meu curățeșce-mì,
Că fărădelegea mea eu o cunosc, și pìcatul meu înaântea mea 'i neîncetat.
Ție unuia am greșit, și ce 'i rìu înaântea ta am făcut,
Încât drept eșci întru cuvintele tale, și biruitor, când vei judeca
tu.
Că eacă, întru fărădelegi am fost conceput, și în pìcate m'ău născut
maica mea.
Că eacă, adevìrul ai iubit; pì celea nearătate și pì celea ascunse
ale înțìlepciunii tale mi le-ai arătat mie.
Stropi-m'-vei cu isop, și m' voiu curăți; spăla-m'-voiu, și mai mult
decât neaua mă voiu albi.
Auzului meu îi-vei da bucurie și veselie; bucura-s'-vor oasele celea umilite.
Întoarce fața ta de la pìcatele mele, și toate fărădelegile
mele șterge-le.
Ânimă curată zidește întru mine, Dumnezìule, și duch drept înnoește
întru celea din lăuntrul meu.
Nu mì lăpìda de la fața ta, și Duchul tău cel sfânt nu-l lua de la
mine.
Dă-mi eară bucuria mântuirii tale, și cu duch stăpânitor
întăreșce-mì.
Învìța-voiu pì cei fărădelege căile tale, și cei pìcătoși la tine s'
vor înturna.
Scapă-mì de sângiuri, Dumnezìule, Dumnezìul mântuirii mele; bucura-s'-va
limba mea de dreptatea ta.
Doamne, buzele mele le-vei deșchide, și gura mea va vesti
lauda ta,
Că de-ai vut vrea jertfă, ți-aș fi adus; arderi de tot nu-vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu 'i duchul umilit; ânima frântă și smerită nu
o-vei urgisi, Dumnezeule.
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, și și sì zidească
zidurile Ierusalimului.
Atuncea vei binevoi jertfa de dreptate, prinosul și arderile de tìt;
atuncea vor pune pì jertfelnicul tău viței.
Psalmul 70 [69]
Dumnezìule, cătrì ajutorul meu iea aminte; Doamne, ca și-mi ajuți grăbeșce-te.
Rușineze-sì și sì înfrunte ceia ce coată sufletul meu;
Întoarne-sì înapoi și sì rușineze aceia ce-mi vreau mie rele.
Întoarne-sì repede rușinați aceia ce grăesc de mine: « Haha ! ».
Bucure-sì și sì veselească de tine tìți ceia ce te coată pì tine, Dumnezìule,
Eară ceia ce iubesc mântuirea ta și zică tìtdeauna: «Mărit fie YHWH!».
Eo pedig săracu 's și lipsit: Dumnezìule, ajută-mi.
Ajutorul meu și mântuitorul meu eșci tu: Doamne, nu întârziea!
Psalm 143 (142)
YHWH, auzi rugăciunea mea; ascultă
cererea mea întru adevìrul tău; auzi-mì întru dreptatea ta.
Șă nu întri la judecată cu robul tău, că drept, înaântea ta, nu
s' va afla nime din cei vii.
Că ău asuprit dușmanul sufletul meu, smerit-ău până la pămînt
vieața mea.
Așezatu-m'ău întru întunerec, ca pì morții cei de demult. Nesimțitor
s'ău făcut întru mine sufletul meu; întru mine s'ău turburat ânima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; gânditu-m'am
la tìte lucrurile tale: la faptele mânurilor tale am cugetat.
Întins-am cătrì tine mânurile mele; sufletul meu cătrì tine, ca un pămînt
fără de apă.
Degrabă rìspunde-mi, YHWH; slăbit-ău sufletul meu.
Nu întoarce fața ta de către mine, ca și nu fiu asemenea celor ce
se scoboară în mormînt.
Fă-mì ți aud dis de dimineață mila ta, că întru tine am nădìjduit.
Arată-mi calea pe care voiu mere, că doară cătrì tine am rădecat sufletul
meu.
Scoate-mì de la dușmanii mei; YHWH, la tine am aflat scăpare.
Înveață-mì a face voiea ta, că tu eșci Dumnezìul meu.
Duchul tău cel bun m' va povățui la pămînt drept; pìntru numele
tău, YHWH, m' vei viea.
Întru dreptatea ta, scoate-vei din nìcaz sufletul meu, și întru mila
ta îi-vei sfărma pì dușmanii mei,
Și îi-vei perde pì tìți ceia ce nìcăjesc sufletul meu, că eo 's șerbul
tău.
Doxologia scurtă
Mărire întru celea de sus lui Dumnezìu, și pì pămînt pace, între oameni bunăvoire!
Lăudămu-te, bine te cuvîntăm, ne închinăm ție, te rugăm pì tine, îți mulțumim ție pìntru mărirea ta ceea mare.
Doamne, împìratul cerului, Dumnezìule Părinte atìtținìtorule, Doamne Fiiule unule-născut Iisuse Christoase, și Duchule Sfinte,
Doamne Dumnezìule, mnelușelul lui Dumnezìu, Fiiul Părintelui, cela ce rădeci pìcatele lumii, milueșce-ne pì noi;
Cela ce rădeci pìcatele lumii, primeșce rugăciunea noastră;
Cela ce șezi de-a dreapta Tatălui, milueșce-ne pì noi,
Că tu eșci unul sfânt, tu eșci unul Domn, Iisuse Christoase, întru mărirea lui Dumnezìu Tatălui. Amin.
În tìte zilele bine te-vom cuvînta, și vom lăuda noi numele tău, în veac și în veacul veacului.
Doamne, scăpare te-ai făcut noauă din neam în neam. Eo am zis: «Doamne, milueșce-mì.». Vindecă sufletul meu, că am greșit ție.
Doamne, la tine am scăpat. Înveață-mì și fac voiea ta, că tu eșci Dumnezìul meu.
Că la tine 'i isvorul vieții: întru lumina ta vom vedea lumină.
Tinde îndurarea ta celor ce te cunosc pì tine.
Preotul: Că a ta 'i împìrăția și puterea
și mărirea: a Tatălui și a Fiiului și a Sfântului Duch, acmu și totdeauna
și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Formă obicinuită:
Ceea ce eșci mai onorată decât cheruvimii și mai
mărită fără de asìmănare decât serafimii, carea fără stricăciune pe Dumnezìu-Cuvîntul
l-ai născut, pì tine, ceea cu adevìrat Născìtoare de Dumnezìu, te mărim. |
Formă ecumenică (împrumutată de la mezonoptică):
Pì cela de care sì spearie și sì cutremură cheruvimii, și pì
carele-l măresc oștile ângereșci; pì cela ce din Vergura negrăit s'ău întrupat,
pì Christos, dătătorul de vieață, cu cucernicie îl mărim. |
Formă obicinuită:
Nespurcată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Vergură, a lui Dumnezìu
mireasă Doamnă, carea pì Dumnezìu-Cuvîntul cu oamenii prin minunată nașcerea
ta l-ai unit, și firea cea lăpìdată a neamului nostru cu celea cereșci o
ai împreunat, ceea ce eșci singura nìdejde a celor fără nìdejde, și celor
învinși ajutătoare, folositoare gata celor ce aleargă la tine, și tuturor
creștinilor scăpare: nu te îngrețoșa de mine, pìcătosul și spurcatul, cela
ce cu urîte cugete și cuvinte și fapte pì mine de tìtului netrebnic, și prin
lene, dulceților vieții cu voiea șerb m'am făcut. Ci ca ceea ce eșci maica
iubitorului de oameni Dumnezìu, cu iubirea ta de oameni îndură-te de mine
pìcătosul și rìtăcitul, și primeșce rugăciunea mea, ce sì aduce ție din buze
spurcate, eară pì Fiiul tău și stăpânul și Domnul nostru, cu îndrăsneala
ta cea de maică cuprinzându-l, roagă-l, ca și-mi deșchidă și mie milostivirile
celea iubitoare de oameni ale bunătății lui, și trecând cu vederea greșelile
mele celea nenumìrate, și mă întoarcă la pocăință, și împlinitor cuvios al
poruncilor lui și mă arate. Și fii lângă mine tìtdeauna, ca o îndurătoare,
și compătimitoare, și iubitoare de bine: întru aceasta vieață de acmu, folositoare
și ajutătoare caldă, nìvălirile protivnicilor oprindu-le, și la mântuire
îndreptându-mì; eară în vremea eșirii mele, ticălosul meu suflet ferindu-l,
și întunecatele fețe ale viclenilor draci departe de la dînsul alungându-le;
eară în zîua cea înfricoșeată a judecății, de chinul cel vecinic scăpându-mì,
și măririi celei negrăite a Fiiului tău și Dumnezìului nostru moștean pì
mine făcându-mì; pì care și o și câștig, Doamna mea, preasfântă Născìtoare
de Dumnezìu, prin mijlocirea și sprijinul tău; cu darul și cu iubirea de
oameni a unuiea-născut Fiiului tău, Domnului și Dumnezìului și mântuitorului
nostru Iisus Christos, căruiea i sì cade tìtă mărirea, cintea și închinăciunea,
împreună cu cel fără de început Părintelui lui, și cu preasfântul și bunul
și de vieață făcătorul Duchul lui, acmu și tìtdeauna și în vecii vecilor.
Amin. | Formă ecumenică
Atìtținìtorule Cuvinte al Tatălui, tu care eșci deplinit, Iisuse Christoase,
pìntru multă compătimirea ta, nu te deslipi de mine, șerbul tău, dar hodineșce-te
întru mine pì tìt perțul, Iisuse, cela ce eșci păstor bun al oilor tale.
Fereșce-mì de ispita șerpelui și nu mì lăsa în pofta satanei, că sìmînța
putrejunii 'i întru mine. Tu dară, Doamne Dumnezìule, căruiea de închinăm,
împìrate sfinte, Iisuse Christoase, apără-mì în timpul somnului cu lumina
cea neîntunecată, cu Duchul tău cel sfânt, cu carele i-ai sfințit pe învìțăceii
tăi. Dă-mi, Doamne, și mie, șerbului tău celui nevrednic, mântuirea ta în
așternutul meu. Luminează: mintea mea cu lumina înțìlegerii Evangeliei tale
celei sfinte, sufletul meu cu dragostea pìntru crucea ta, ânima mea cu curăția
cuvintelor tale, trupul meu cu patima ta cea neînvinsă; apără cugetul meu
cu umilința ta, și mă rădecă, la vremea cuvenită, pìntru a te mări pe tine,
că preamărit eșci cu Părintele tău cel fără de început și cu preasfântul
Duch, în veci. Amin.(împrumutată de la rugăciunile de seara): |