Sign In Sign-Up

Welcome!

Close

Would you like to make this site your homepage? It's fast and easy...

Yes, Please make this my home page!

No Thanks

  Don't show this to me again.

Close

    Preotul binecuvîntează tămâia din cădelniţă:
    Tămâie îţi aducem, Christoase, întru miros de bună mireasmă duchovnicească, pe carea primindu-o în altarul tău cel mai pě sus de ceruri, trimete-ne noauă darul preasfântului tău Duch.
    Apoi tămâiază measa sfintei Cuminecături şi băserica. Gătând tămâierea, rosteşce cu mânurile rădecate:

    Î mpěrate ceresc, Mângâietorule, Duchul adevěrului, care pretutindenea eşci şi pe těte le împlineşci, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de vieaţă, haida şi te aşează întru noi, şi ne curăţeşce de tětă întinăciunea, şi mântueşce, bunule, sufletele noastre.
    Mărire întru celea de sus lui Dumnezěu, şi pě pămînt pace, între oameni bunăvoire! (Luca II:14).
    Doamne, buzele mele le vei deşchide, şi gura mea va vesti lauda ta. (Psalm 51 [50]:18 [16]).

    Preotul sărută sfânta masă şi crucea, apoi merge la amvon (pupitru), de unde, binecuvintează poporul cu evangelierul, zicând:

    De la Paşci, până la Înălţare, sě cântă de trei ori:
    Christos ău învieat din morţi, cu moartea pě moarte călcând, şi celor din morminte vieaţă dăruindu-le.

    Urmează psalmul 104 (103), numit psalm de seară:
    Binecuvintează suflete al meu pě YHWH! YHWH, Dumnezěul meu, mare şi minunat eşci tu.
    Întru strălucire şi în mare podoabă te-ai îmbrăcat, cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină,
    Cel ce întinzi cerul ca pě un cort, cel ce acoperi cu ape înălţimile lui,
    Cel ce pui norii suirea ta, cel ce umbli pě aripile vînturilor,
    Cel ce faci crainicii tăi vînturile şi slujitori ţie flăcările focului,

    Cel ce ai întemeieat pămîntul pě neclintirea lui. Nu s' va clătina în vecii vecilor.
    Adâncul ca o haină e acoperămîntul lui. Deasupra munţilor vor sta ape.
    De certarea ta vor fugi. De glasul tunetului tău s' vor înfricoşa.
    Sě înalţă munţi şi sě coboară văi, în locul în care le-ai statorit pě ele.
    Hotar ai pus, pě care nu-l vor trece, şi nici nu s' vor întoarce, ca şi acopere pămîntul.

    Tu faci şi easă izvoare în văi. Prin mijlocul munţilor vor pătrunde ape.
    Adăpa-s'-vor těte fiearele câmpului. Asinii sělbatici setea şi-vor potoli.
    Deasupra lor păsěrile cerului vor locui. Din mijlocul stâncilor vor da glas.

    Tu adăpi munţii din cele de deasupra ale tale. Din rodul lucrurilor tale s' va sătura pămîntul.
    Tu rěsari earbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor,
    Ca şi scoată hrană din pămînt: vinul, care veseleşce ânima omului,
    Undelemnul, care veseleşce faţa lui, şi pânea, care întăreşce ânima omului.

    Sătura-s'-vor lemnele câmpului: cedrii Libanului pě cari i-ai sădit.
    Acolo păsěrile şi-vor face cuib: locaşul cocostârcului în chiparoşi;
    Munţii cei înalţi cerbilor; stâncile scăpare iepurilor.

    Făcut-ai luna spre arătarea timpurilor. Soarele şi-ău cunoscut apusul lui.
    Pus-ai întunerec, şi s'ău făcut noapte. În ea vor umbla těte fiearele pădurii:
    Puii leilor răcnind, ca şi apuce şi şi ceară de la Dumnezěu mâncarea lor.
    Rěsărit-ău soarele, şi s' vor aduna, şi în culcuşurile lor s' vor aşeza.
    Eşi-va omul la lucrul lui şi la lucrarea lui, până seara.

    Câtu 's de minunate lucrurile tale, YHWH ! Pě těte cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s'ău pămîntul de zidirea ta.
    Eaca marea aceasta, care 'i întinsă şi largă! Acolo sunt târîtoare, cărora nu este numěr, vietăţi mici şi mari.
    Acolo corăbiile umblă; acolo Leviathan aesta, pě care l-ai zidit, ca şi sě joace în ea.

    Těte de la tine aşteaptă, ca şi le dai hrană la timp potrivit.
    Dându-le tu lor, vor aduna. Deşchizând tu mâna ta, těte s' vor umplea de bunătăţi.
    Dar întorcându-ţi tu faţa ta, s' vor turbura. Lua-vei suflarea lor, şi s' vor ghiuglui, şi în ţărîna lor s' vor întoarce.
    Trimete-vei Duchul tău, şi s' vor zidi, şi vei înnoi faţa pămîntului.

    Fie mărirea lui YHWH în veci! Veseli-s'-va YHWH de lucrurile lui,
    Cela ce coată cătră pămînt, şi-l face de sě cutremură, cela ce sě atinge de munţi, şi fumegă.
    Cânta-voiu lui YHWH în vieaţa mea. Cânta-voiu Dumnezěului meu, până ce-voi fi.
    Plăcute şi-i fie lui cuvintele mele, ear eo mě-voiu veseli de YHWH.
    Peară pěcatul de pě pămînt, şi fărădelege şi nu mai fie!
    Binecuvintează suflete al meu pě YHWH!

    Eară:
    Soarele şi-ău cunoscut apusul lui.
    Pus-ai întunerec, şi s'ău făcut noapte.
    Câtu 's de minunate lucrurile tale, YHWH ! Pě těte cu înţelepciune le-ai făcut.

    Apoi:
    Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, şi acmu, tětdeauna şi în vecii vecilor. Amin.
    Aleluia, aleluia, aleluia! Mărire ţie, Dumnezěule.
    Aleluia, aleluia, aleluia! Mărire ţie, [Christoase] Dumnezěule.
    Aleluia, aleluia, aleluia! Mărire ţie, [Christoase] Dumnezěule [nostru, mărire ţie].
 
 

    Diaconul: Cu pace, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison. (Doamne, milueşce-ne). - dupě fiecare cerere.
    Diaconul: Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru pacea a tětă lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezěu băserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru sfânt locaşul acesta, şi pentru ceia ce cu credinţă, cu bună cucernicie, şi cu frică de Dumnezěu întră într'însul, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru Preafericitul Părinte (cutare), pentru episcopul nostru (cutare), pentru cinstita preoţime, ceea întru Christos diaconime, pentru tět clerul şi poporul, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ţara noastra, pentru preşedintele şi guvernul ei, şi pentru těţi cei în autoritate, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru parochia acesta, pentru tět oraşul (sau: tětă comuna, ori: tět satul), şi pentru ceia ce cu credinţă locuesc într'însul (sau: într'însa), Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru o vreme bună, pentru înmulţirea roadelor pămîntului, şi pentru timpuri de pace, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ceia ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru ceia ce suferă, şi pentru ceia închişi, şi pentru mântuirea lor, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ca şi fim mântuiţi de tět necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântueşce, îndură-te şi ne păzeşce, Dumnezěule, cu darul tău.
    Diaconul: Pě preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născětoarea de Dumnezěu şi pururea fecioara Maria, cu těţi sfinţii pomenindu-o, pě noi înşi-ne şi unul pě altul, şi tětă vieaţa noastră, lui Christos-Dumnezěu şi i o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul: Doamne, îndurate şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult compătimitorule, ascultă rugăciunea noastră, şi iea aminte la glasul cererii noastre. Fă cu noi semn de bine. Îndrumă-ne în calea ta, ca şi umblăm întru adevěrul tău. Veseleşce ânimile noastre, ca şi ne temem de numele tău cela sfânt, pentru că mare eşci tu, şi faci lucruri minunate. Tu singur eşci Dumnezěu, şi nu este nime ca tine între dumnezěi, Doamne, puternic întru milă şi bun întru tărie, pentru a ajuta şi a mângâiea şi a mântui pě těţi aceia ce nădějduesc întru sfânt numele tău, că ţie sě cade tětă marirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acmu şi tětdeauna şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Pě la unele mănăstiri sě ceteşce aicea o catismă, adecă o adunare de psalmi. La parochii trecem mai departe.

    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Doamne, nu cu mânia ta şi ne mustri, nici cu urgia ta şi nu ne cerţi, dar fă cu noi dupě bunăvoinţa ta, vindecătorule şi medice al sufletelor noastre. Povăţueşce-ne la limanul voii tale. Luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşcerea adevěrului tău, şi ne dărueşce celalaltă vreme a zilei de acmu şi tět timpul vieţii noastre, cu pace şi fără de păcat, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezěu şi ale tuturor sfinţilor, că a ta 'i stăpânirea, şi a ta este împěrăţia şi putea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiiului şi a Sfântului Duch, acmu şi tětdeauna şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.
 
 

    Urmează patru psalmi, ale cărora versete de la capět sě intercalează cu stichere. Rîndueala ceea veche de tět vroiea şi sě cânte câte o pripeală dupě fiecare verset. De aceea am pus încă pripelele între paranteze, eară aşea, sě rostesc cei trei psalmi până la capět cu pripelele, dupě care sě cântă numai sticheara dogmatică la urmă de tět.

    YHWH, strigat-am cătrě tine, auzi-mă. Iea aminte la glasul rugăciunii mele, când strig cătrě tine.
    Şi sě îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaântea ta: rědicarea mânurilor mele, ca o jertfă de seara.
    Pune, YHWH, pază gurii mele, şi îngrădire în jurul buzelor mele.
    Şi nu apleci ânima mea cătrě cuvinte de vicleşug, ca şi nu mě apăr, dezvinovăţindu-mě, fiind în pěcate,
    Alăturea cu oamenii cari fac fărădelege; şi nu m' voiu întovărăşi cu celea alese ale lor.
    Certa-m'-va omul drept cu îndurare, şi m' va mustra, eară untdelemnul pěcătosului şi nu ungă capul meu, că şi rugăciunea mea 'i în contra celor bineplăcute lor.
    Scufundatu-s'ău, îngreunaţi cu petre judecătorii lor. Auzi-vor graiurile mele, că s'ău îndulcit.
    Ca o breazdă, ce sě spintecă pěste pămînt, aşa s'ău împrăşcieat oasele lor, lângă iad,
    Că na, cătrě tine, YHWH, Doamne, 's ochii mei. Întru tine am sperat; şi nu ieai sufletul meu.
    Păzeşce-mě de cursa pě carea mi o ău pus mie, şi de capcanele celor fărădelege.
    Cădea-vor în mreaja lui pěcătoşii. Deosebi 's eo, şi voiu scăpa.

    Cu glasul meu către YHWH am strigat; cu glasul meu către YHWH m'am rugat.
    Vărsa-voiu înaântea lui rugăciunea mea; něcazul meu înaântea lui i-l voi spune.
    Când lipsea dintru mine duchul meu, tu ai cunoscut cărările mele.
    În calea aceasta, în care am umblat, ascunsu mi-ău cursă mie.
    Luat-am seamă de-a dreapta mea, şi m'am uitat, şi nu era cine şi mě cunoască.
    Perit-ău fuga de la mine, şi nu mai 'i nime care şi cerceteze sufletul meu.
    Strigat-am către tine, YHWH; zis-am: tu eşci nădejdea mea. Partea mea eşci, în pămîntul celor vii.
    Iea aminte la ruga mea, că tare m'am umilit.
    Scapă-mě de cei ce mě prigonesc, că 's mai tari decât mine.
    Scoate din prinsoare sufletul meu, ca şi preamărească numele tău. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă prima.
    Pě mine mě aşteaptă drepţii, până ce mi-vei rěsplăti mie. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a doua.

    Dintru adâncuri am strigat către tine, YHWH. Doamne, ascultă glasul meu.- Când sunt 8 stichere, aici sě cântă prima. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a 3-a.
    Fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii mele. - Când sunt 8 stichere, aici sě cântă a doua. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a 4-a.
    De te-vei uita la fărădelegi, YHWH, Doamne, cine va suferi? Că la tine este îndurarea.  - Când sunt 6 stichere, aici sě cântă a prima. - Când sunt 8 stichere, aici sě cântă a 3-a. - Când sunt 10 stichere, aici sě cântă a 5-a.
    Pentru numele tău te-am aşteptat, YHWH. Aşteptat-ău sufletul meu dupě cuvîntul tău. Sperat-ău sufletul meu în YHWH. - Când sunt 6 stichere, aici sě cântă a doua. - Când sunt 8 stichere, aici sě cântă a 4-a. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a 6-a.
    Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii şi nădăjduiască Israel în YHWH. - Când sunt 6 stichere, aici sě cântă a 3-a. - Când sunt 8 stichere, aici sě cântă a 5-a. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a 7-a.
    Că la YHWH este mila, şi multă mântuire la el, şi el va mântui pě Israel de těte fărădelegile lui. - Când sunt 6 stichere, aici sě cântă a 4-a. - Când sunt 8 stichere, aici sě cântă a 6-a. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a 8-a.

    Lăudaţi pě YHWH těte neamurile! Lăudaţi-l pě el těte popoarele, - Când sunt 6 stichere, aici sě cântă a 5-a. - Când sunt 8 stichere, aici sě cântă a 7-a. - Când sunt zece stichere, aici sě cântă a 9-a.
    Că s'ău întărit mila lui pěste noi, şi adevěrul lui YHWH rămâne în veci. - Aici sě cântă ultima sticheră.

    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duch,
    şi acmu şi tětdeauna şi în vecii vecilor. Amin. - Cum am arătat mai sus, aici sě cântă sticheara numită dogmatică. Poate fi găsită aici.
 
 

    Până încă sě cântă dogmatica, diaconulul, de la amvon, cu evangelierul rădecat, porneşce în procesiune spre prezbiteriu, urmat de preot. Ajunşi în faţa prezbiteriului, preotul spune rugăciunea întratului în taină:

    Seara şi dimineaţa şi la amiază te lăudăm, te binecuvîntăm, ţie îţi mulţămim şi ne rugăm ţie, Stăpâne al tuturor, prietene al oamenilor, Doamne. Îndreptează rugăciunea noastră ca pě tămâie înaintea ta, şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau cugete viclene, dar ne mântueşce de těţi cei ce vînează sufletele noastre, că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri, şi întru tine am nădăjduit. Şi nu ne ruşinezi pě noi, Dumnezěul nostru, că ţie sě cuvine tětă mărirea, cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acmu şi tětdeauna şi în vecii vecilor. Amin.

    Preotul şi diaconul sărută evangelierul, apoi preotul binecuvintează spre prezbiteriu:
    Bine este cuvîntată (+) intrarea sfinţilor tăi, tětdeauna, acmu şi în vecii vecilor. Amin.

    Cu evangelierul rădecat, diaconul spune cu glas înalt:
    Cu înţelepciune, drepţi !

    Poporul aclamă Cuvîntul lui Dumnezěu:
    I isuse Christoase, lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a celui sfânt şi fericit, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pě Tatăl, pě Fiul şi pě Sfântul Duch Dumnezěu. Vrednic eşci în tětă vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezěu, cel ce dai vieaţă. Pentru aceasta lumea te măreşce.

    Când sunt paremii (în ajunul sărbătorilor), sě urmează rînduiala de mai jos. Pentru fiecare paremie în parte, sě repetă dialogul de mai jos. Děcă este zi obişnuită, sě trece direct la trisagiu.

    Diaconul: Cu înţelepciune,
    Lectorul: Din (spune titlul cărţii de unde urmează şi citească) citire!
    Diaconul: Şi luăm aminte!
    Lectorul citeşce pericopa.

       Când sunt două paremii (în Postul mare), sau trei (la sărbători), sě cântă mai multe prokimene, dupě fiecare paremie, în afară de ultima. Aceste prokimene sě găsesc în cartea triodului, penticostarului, sau a mineiului. Prokimenele sě cântă în forma următoare:

    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte.
    Lectorul: cântă versetul-răspuns.
    Poporul: repetă versetul-răspuns.
    Lectorul: cântă stihul.
   Poporul: cântă versetul-răspuns.
    Lectorul: cântă prima jumătate a versetului-răspuns.
    Poporul: cântă a doua jumătate a versetului răspuns.

    Pentru sâmbătă seara, prokimenul este următorul:
    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte.
    Lectorul: YHWH împěrăţeşce şi este îmbrăcat cu mărire.
    Poporul: repetă: YHWH împěrăţeşce şi este îmbrăcat cu mărire.
    Lectorul: cântă stihul 1: Îmbrăcat e YHWH cu mărire şi încins cu putere.
    Poporul: repetă: YHWH împěrăţeşce şi este îmbrăcat cu mărire.
    Lectorul: cântă stihul 2: De aceea, lumea e tare şi nu sě va clinti.
    Poporul: repetă: YHWH împěrăţeşce şi este îmbrăcat cu mărire.
    Lectorul: cântă stihul 3: Casei tale sě cuvine sfinţenie, YHWH, întru lungime de zile.
   Poporul: repetă: YHWH împěrăţeşce şi este îmbrăcat cu mărire.
    Lectorul:YHWH împěrăţeşce
    Poporul:şi este îmbrăcat cu mărire.

    A. Trisagionul pentru zilele de peste an:
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Dumnezěule cel sfânt, care între sfinţi te odihneşci, cel ce cu glas întreit-sfânt eşci lăudat de serafimi şi preamărit de heruvimi, şi de tětă puterea cerească adorat, cela ce din nefiinţă la fiinţă ai adus těte, care ai zidit pě om după tipul şi asěměnarea ta, şi cu harul tău l-ai împodobit, cel ce dai intelepciune şi pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pě cel ce greşeşce, ci îi rîndueşci pocăinţă spre mântuire; carele ne-ai invrednicit pě noi, smeriţii şi nevrednicii robii tăi robi, şi în ceasul acesta a sta înaintea măririi sfântului tău altar şi a-ţi aduce datornica închinăciune şi cuvîntare de preamărire, însuţi Stăpâne, primeşce şi din gura noastră, a celor păcătoşi, întreit-sfânta cântare, şi ne cercetetază cu bunatatea ta; ieartă-ne tětă greşeala cea de voie şi cea fără de voie; sfinţeşce sufletele si trupurile noastre; şi ne dă să-ţi slujim ţie întru cuviinţă în těte zilele vieţii noastre, pentru rugăciunile sfintei Nascatoare de Dumnezěu şi ale tuturor sfinţilor care din veci ţi-au bineplacut, că sfânt eşci, Dumnezěul nostru, şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    a - Apoi, în zilele obişnuite, poporul cântă:
    Sfinte Dumnezěule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milueşce-ne pě noi. - De 3 ori.
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duch, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Sfinte fără de moarte, milueşce-ne pě noi.
    Sfinte Dumnezěule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milueşce-ne pě noi.

    b - Eară děcă este Liturgia din noaptea de Paşci sau din cea de Rusalii, Crăciun ori Bobotează, ori altă Liturgie în cadrul căreia sě face şi Botez, atunci poporul cântă:
    Câţi în Christos v-aţi botezat, în Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia! - De 3 ori.
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duch, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    În Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia!
    Câţi în Christos v-aţi botezat, în Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia!

    B. Trisagionul pentru sărbătorile Sfintei Cruci:
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Stăpâne, Doamne, Dumnezěul puterilor, mântueşce poporul tău, şi în pace îl păzeşce, cu puterea sfântului tău Duch, prin tipul cinstitei Cruci a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşci cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Apoi:
    Crucii tale ne închinăm, Christoase, şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim. - De 3 ori.
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duch, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim.
    Crucii tale ne închinăm, Christoase, şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim.

    În timpul cântării, preotul rosteşce în taină:
    Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele lui YHWH. Bine eşci cuvîntat pě scaunul măririi împărăţiei tale, cel ce şezi pě heruvimi, tětdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.
 
 

    Diaconul: Şi luăm aminte!
    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duchului tău.
    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte.
    Lectorul: cântă versetul-răspuns.
    Poporul: repetă versetul-răspuns.
    Lectorul: cântă stihul.
   Poporul: cântă versetul-răspuns.
    Lectorul: cântă prima jumătate a versetului-răspuns.
    Poporul: cântă a doua jumătate a versetului răspuns.
 
 

    Diaconul: Cu înţelepciune,
    Lectorul: Din (spune titlul cărţii de unde urmează şi citească) citire!
    Diaconul: Şi luăm aminte!
    Lectorul citeşce pericopa.
    Preotul: Pace (+) ţie!
    Lectorul: Şi duchului tău!

    În timpul zilelor de peste săptămână ale Postului mare, când nu este sărbătoare, atunci după trisagiu sě trece direct la Aleluia cu Evangelia.

    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte!
    Lectorul: Aleluia...
    Poporul: Aleluia...
    Lectorul cântă primul stih aleluiatic.
    Poporul: Aleluia...
    Lectorul cântă al doilea stih aleluiatic.
    Poporul: Aleluia...

     În timpul cântării, děcă este diaconul cel care urmează şi citească pericopa evangelică, atunci ia evangelierul de pě sfânta masă, şi merge în faţa preotului, eară preotul îl binecuvîntează în taină, zicând:

    Dumnezěu, pentru rugăciunile sfântului, întrutětul lăudatului [apostol şi] evangelist (cutare - numele evangelistului a cărui Evangelie urmează a sě citi), să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşci, cuvînt cu putere multă, spre plinirea Evangeliei iubitului său Fiu, a Domnului nostru Iisus-Christos !

    Apoi diaconul duce în procesiune evangelierul pě tetrapod, şi îl tămâiază.
    Děcă este preotul cel care urmează şi citească pericopa evangelică, atunci, în timpul cântării, ia evangelierul şi îl duce în procesiune, îl aşează pě tetrapod, şi-l tămâiază, zicând în taină:

    Străluceşce în inimile noastre, iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunostinţei dumnezěirii măririi tale şi deşchide ochii minţii noastre spre înţelegerea evangeliceşcilor tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor tale porunci, ca pě těte poftele  trupului călcându-le, vieaţă sufletească şi petrecem, těte cele ce sunt spre bună placerea ta gândind şi făcând, că tu eşci luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Christoase, Dumnezěule, şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Cel care citeşce Evangelia: Cu înţelepciune, drepţi, şi ascultăm Sfânta Evangelie!
    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duchului tău.
    Cel care citeşce Evangelia: Din Sfânta Evangelie de la (numele evangelistului), citire!
    Poporul: Mărire ţie, Doamne!
    Cel care citeşce Evangelia: Şi luăm aminte! - Sě citeşce pericopa zilei.
    Poporul: Mărire ţie, Doamne! Aleluia...
    Cel care a citit Evangelia, sărută evangelierul. Preotul binecuvîntează poporul cu evangelierul.

    În acest moment (şi niciodată în alt moment al Sfintei Liturgii, dar nici după terminarea Sfintei Liturgii) sě rosteşce predica. Tět în acest moment al Liturgiei sě intercalează cununia, când este.

    Diaconul: Şi zicem toţi, din tět sufletul, şi din tět cugetul nostru; şi zicem.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Doamne, atětstăpânitorule, Dumnezěul părinţilor noştri, auzi-ne şi te îndură.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Îndură-te, Dumnezěule, după mare mila ta; rugămu-ne ţie: auzi-ne şi te îndură.
    Poporul: Kyrie, eleison. - De 3 ori, după fiecare cerere.
    Diaconul: Încă ne rugăm pentru preafericitul Părinte Papa (cutare), pentru episcopul nostru (cutare); pentru fraţii noştri preoţi, preoţi-călugări, diaconi-călugări, diaconi, călugări şi călugăriţe şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Christos; pentru mila, vieaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezěu, fraţilor din parohia noastră.
    Diaconul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai acestui sfânt locaş, şi pentru cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, care întru smerenie sě odihnesc aici şi pretudindenea.
    Děcă Liturgia sě slujeşce pentru o anumită cerere, aceasta sě face aici.
    Diaconul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânt locaşul acesta, pentru cei ce suferă, pentru cei ce cântă, şi pentru poporul care este de faţă şi aşteaptă de la tine mare şi bogată milă.

    Preotul:Doamne, Dumnezěul nostru, primeşce de la robii tăi aceasta rugăciune stăruitoare, şi ne milueşce pě noi după mulţimea milei tale, şi trimite îndurările tale peste noi şi peste tět poporul tău, care aşteaptă de la tine mila ta cea bogată, că milostiv şi prieten al oamenilor Dumnezěu eşci, şi ţie mărire îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Děcă Liturgia sě slujeşce pentru un răposat, atunci sě poate adăuga aici ectenia şi rugăciunea răposaţilor de la parastas. Děcă nu este Liturgie pentru răposaţi, sě trece la rugăciunea următoare pentru credincioşi.

    Preotul sě întoarce de la amvon la altar, apoi deşchide antimisul, şi zice cu mânurile rădecate următoarele două rugăciuni pentru credincioşi:
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Mulţumim ţie, Doamne Dumnezěul puterilor, că ne-ai învrednicit şi acum a sta înaintea sfântului tău altar şi a cădea la îndurările tale, pentru păcatele noastre şi pentru necunoşcinţele poporului. Primeşce, Dumnezěule, rugăciunea noastră, şi ne fă vrednici a-ţi aduce rugăciuni şi jertfe fără de sânge, pentru tět poporul tău, şi ne desăvîrşeşce pě noi, pě carii, întru puterea sfântului tău Duch ne-ai învrednicit pentru slujba aceasta, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru curată mărturia conşciinţei noastre, şi te chemăm în tětă vremea şi în tět locul, ca auzindu-ne, şi ne fii milostiv nouă, întru mulţimea bunătăţii tale, că ţie sě cuvine tětă mărirea, cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Eară şi de multe ori cădem la tine, şi ne rugăm ţie, bunule şi prietene al oamenilor, ca privind spre rugăciunea noastră, şi curăţeşci sufeletele şi truupurile noastre de tětă întinăciunea trupului şi a sufletului, şi şi ne dai nouă ca nevinovaţi şi fără de osândă şi ne înfăţişăm înaintea sfântului tău altar; şi ne dărueşce, Dumnezěule, nouă şi celor ce sě roagă împreună cu noi, sporirea vieţii şi a credinţei şi înţelegerii celei spirituale. Dă-le lor ca tětdeauna, cu frică şi cu dragoste să-ţi slujească ţie, nevinovaţi şi fără de osândă şi sě împărtăşească cu sfintele tale Taine, şi şi sě învrednicească de împărăţia ta cea cerească, pentru ca, sub stăpânirea ta tětdeauna fiind păziţi, ţie mărire să-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Poporul cântă heruvicul, pě care îl rosteşce şi preotul cu mânurile rădecate:

    Noi, cari pě heruvimi cu taină îi întipuim şi făcătoarei de vieaţă Treimi întreit-sfântă cântare îi aducem, tětă grija cea lumească de la noi şi o lepădăm, ca pě Împăratul tuturor să-l primim, pě cel înconjurat nevăzut, de cetele ângereşci. Aleluia.

    După ce a rostit cu mânurile rădecate heruvicul, preotul şi diaconul vin în mijlocul credincioşilor. Diaconul primeşce pânea din mânurile credincioşilor, şi o pune pě disc. Dă preotului discul. Preotul duce discul la sfânta masă. Ţinându-l în mână, zice:

    Întru pomenirea Domnului şi Dumnezěului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos!

    Punându-l pě antimis, în partea stângă, rosteşce:

    Iosif cel cu bun tip, de pě lemn luând preacurat trupul tău, cu giolgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormînt nou, îngropându-l, l-a aşezat.

    Apoi, diaconul ia din mânurile credincioşilor vinul şi apa. Punând vinul şi puţină apă în potir, rosteşce:

    Un ostaş cu suliţa a împuns coasta lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă, eară cel ce a văzut, a mărturisit, şi adevěrată este mărturia lui.

    Diaconul dă potirul preotului. Preotul în duce la sfânta masă. Ţinându-l în mână, îl binecuvintează, zicând:

    Bine este cuvîntată (+) amestecarea sfintelor tale, tětdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.

    Punându-l pě antimis, în partea dreaptă, rosteşce:

    În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezěu, şi în rai cu tâlharul, şi pě scaun ai fost, Christoase, cu Tatăl şi cu Duchul, pě těte umplându-le, cela ce eşci necuprins.

    Preotul acoperă darurile, zicând:

    Purtător de vieaţă, mai înfrumuseţat cu adevěrat decât raiul, şi decât tětă cămara împărătescă mai luminat s'ău arătat, Christoase, mormîntul tău, izvorul învierii noastre.

    Cu mânurile rădecate, preotul rosteşce rugăciunea înaintepunerii:

    Domnului şi ne rugăm. - D umnezěule, Dumnezěul nostru, cela ce pě pânea cea cerească, hrana a tětă lumea, pě Domnul şi Dumnezěul şi Mântuitorul nostru Iisus-Christos l-ai trimis ca mântuitor, răscumpărător şi binefăcător, ca şi ne binecuvinteze şi şi ne sfinţească, însuţi bine (+) cuvintează şi aceasta punere-înainte, pě care primeşce-o întru altarul tău cel mai presus de ceruri. Pomeneşce-i ca un bun şi prieten al oamenilor pě cei care au adus-o şi pě cei pentru care a fost adusă, eară pě noi păzeşce-ne neosândiţi întru sfinţita lucrare a dumnezěeşcilor tale Taine, că s'ău sfinţit şi s'ău preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Preotul tămâiază darurile, zicând:

    Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, şi şi sě zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tět. Atunci vor pune pě altarul tău viţei. (Psalm 51 [50]: 19-20 [21-22]).

    Îşi spală mânurile, zicând:

    Spăla-voi între cei nevinovaţi mânurile mele, şi voi inconjura altarul tău, YHWH,
    Ca şi aud glasul laudei tale, şi şi spun těte minunile tale.
    YHWH, iubit-am bunăcuviinţa casei tale, şi locul locaşului măririi tale.
    Şi nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge vieaţa mea,
    Întru ale căror mânuri sunt fărădelelegi, şi dreapta cărora e plină de mită.
    Eară eu întru nerăutatea mea am umblat; scapă-mă, Doamne, şi mă milueşce;
    Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări bine te voi cuvînta, YHWH.
     (Psalm 26 [25]: 6-12).
 
 

    Diaconul: Şi plinim rugăciunile noastre Domnului.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Pentru cinstitele daruri, ce sunt puse înainte, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântueşce, îndură-te şi ne păzeşce, Dumnezěule, cu darul tău.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Pě preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezěu şi pururea fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pě noi înşine şi unul pě altul, şi tětă vieaţa noastră, lui Christos-Dumnezěu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul:Doamne, Dumnezěule, atětţinětorule, cela ce singur eşci sfânt, care primeşci jertfa de laudă de la cei ce te cheamă cu tětă inima, primeşce şi rugăciunea noastră, a păcătoşilor, şi o du la sfântul tău altar; şi ne fă vrednici să-ţi aducem daruri şi jertfe spirituale pentru păcatele noastre şi pentru neşciinţele poporului. Învredniceşce-ne şi aflăm har înaintea ta, ca să-ţi fie bineprimită jertfa noastră, şi şi sě coboare Duchul cel bun al harului tău peste noi, peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi peste tět poporul tău, cu îndurările unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşci cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.
 
 

    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duchului tău.
    Diaconul: Şi ne iubim unii pě alţii, ca într-un singur cuget şi mărturisim
    Poporul: Pě Tatăl, pě Fiul şi pě Sfântul Duch, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

    Clericii şi poporul îşi împărtăşesc un semn al păcii, zicând unul către altul:
    Dătător: Christos în mijlocul nostru!
    Primitor: Este şi va fi!

    Între timp, sě poate cânta:
    Iubi-te-voi, YHWH, virtutea mea. YHWH este întărirea mea şi scăparea mea şi răscumpărătorul meu.

    Diaconul: Cu înţelepciune, şi ne mărturisim credinţa!
    Toţi rostesc simbolul niceo-constantinopolitan:

    Cred întru unul Dumnezěu Tatăl atětţinětorul, făcătorul cerului şi al pămîntului, văzutelor tutror şi nevăzutelor.
    Şi întru unul Domn Iisus-Christos, Fiul lui Dumnezěu unul-născut, care de la Tatăl s'ău născut, mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezěu adevěrat din Dumnezěu adevěrat, născut eară nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl; prin care těte s'ău făcut.
    Care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, s'ău coborît din ceruri, şi s'ău întrupat de la Duchul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi s'ău făcut om.
    Şi s'ău răstignit pentru noi, în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit, şi s'ău îngropat,
    Şi a înviat a treia zi, după Scripturi,
    Şi s'ău înălţat la ceruri, şi şade se-a dreapta Tatălui,
    Şi eară va şi vie cu mărire, şi judecee viii şi morţii; a căruia împărăţie nu va avea sfîrşit.
    Şi întru Duchul Sfânt, Domnul şi de vieaţă făcătorul, care de la Tatăl purcede; cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este adorat şi mărit; care a grăit prin prooroci.
    Şi întru una, sfântă, catolicească şi apostolească Băserică.
    Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor,
    Şi aştept învierea morţilor,
    Şi vieaţa veacului ce va şi vie. Amin.

   Aici poate fi intercalată hirotonirea întru presbiter.

    Urmează anaphora. Liturgia bizantină cunoaşce doar două anaphore. Cea dintâi, scrisă de Sfântul Vasile cel Mare, sě foloseşce de 10 ori pě an: 1. în ziua de Anul Nou (1 Ianuarie); 2. în noaptea de Bobotează; 3. în seara Joii Mari; 4. în noaptea de Paşci; 5. la Liturgia duminicală din seara sâmbetelor Postului Mare, cu excepţia Sâmbetei lui Lazăr.
Alegeţi anaphora potrivită, mai jos :  
 

    Preotul: Şi stăm bine, şi stăm cu frică, şi luăm aminte! Sfânta jertfă cu pace şi o aducem!
    Poporul: Milă, pace, jertfă de laudă!
    Preotul: Harul Domnului nostru Iisus-Christos şi dragostea lui Dumnezěu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duch şi fie (+) cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13: 13).
    Poporul: Şi cu duchul tău.
    Preotul: Sus şi avem inimile! (Plângeri 3: 41).
    Poporul: Avem către Domnul.
    Preotul: Şi mulţămim Domnului!
    Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate este [a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite].

    Cu mânurile rădecate, preotul începe marea rugăciune a sfintei jertfe:
    C el ce eşci, Stăpâne, Doamne, Dumnezěule, Părinte atětţinětorule cel adorat, vrednic cu adevěrat şi drept şi cuvenit lucru este pentru mare cuviinţa a sfinţeniei tale, pě tine a te lăuda, ţie a-ţi cânta, pě tine bine a te cuvînta, ţie a ne închina, ţie a-ţi mulţămi, pě tine a te mări, cel ce singur eşci Dumnezěu cu adevěrat, şi a-ţi aduce această slujbă spirituală a noastră, cu inimă curată şi cu suflet smerit; că tu eşci cel ce ne-ai dăruit nouă cunoaşcerea adevěrului tău, şi cine este în stare şi spună puterile tale, şi facă auzite těte laudele tale, sau şi spună těte minunile tale, în tětă vremea? Stăpâne al tuturor, Doamne al cerului şi al pămîntului şi a tětă făptura cea văzută şi cea nevăzută, tu şezi pě scaunul măririi şi aşezi adâncurile. Tu eşci fără de început, nevăzut, neajuns, necuprins, neşchimbat, Tatăl Domnului nostru Iisus-Christos, al marelui Dumnezěu şi Mântuitor al nostru, nădejdea noastră, carele este tipul bunătăţii tale, pecete asemenea tipului, carele întru sine te arată pě tine, Tată, Cuvînt viu, Dumnezěu adevěrat, înţelepciune mai înainte de veci, vieaţă, sfinţire, putere, lumina cea adevěrată, prin carea s'ău arătat Sfântul Duch, Duchul adevěrului, darul înfierii, garanţia moştenirii celei ce va şi vie, începutul bunătăţilor celor veşnice, puterea cea făcătoare de vieaţă, izvorul sfinţeniei, de carea tětă făptura cea cuvîntătoare şi înţelegătoare întărită fiind, ţie slujeşce şi ţie pururea îţi înalţă cântare de mărire, că těte împreună îţi slujesc ţie; că pě tine te laudă îngerii, arhanghelii, tronurile, domniile, începătoriile, stăpâniile, puterile şi heruvimii cei cu ochi mulţi; ţie îţi stau împrejur serafimii cei cu câte şase aripi, carii cu două îşi acoperă feţele, cu două picioarele, eară cu două zburând, strigă unul către altul, cu neîncetate graiuri, cu laude fără tăcere, cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

     Toţi:Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Ţhăbhaoth! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea ta. Osanna întru cele de sus! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului! Osanna întru cele de sus!

                            "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu,
                                  care pentru voi sě frânge,
                                  spre iertarea păcatelor".

    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul, zicând:
    Asemenea şi potirul, din rodul viţei luând, amestecând, mulţămind, binecuvîntând şi sfinţind, a dat sfinţilor săi ucenici şi apostoli, zicând:
    Preotul rosteşce cuvintele Instituirii, arătând cu mâna dreaptă spre potir:

                            "Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu,
                                   al legii celei noi,
                                   care pentru voi şi pentru mulţi sě vearsă,
                                   spre iertarea pěcatelor.
                                   Faceţi aceasta întru pomenirea mea,
                                   că ori de câte ori veţi mânca pânea aceasta şi veţi bea paharul acesta,
                                   moartea mea veţi vesti; învierea mea veţi mărturisi".

    Poporul: Amin.
 
 

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    Deci, pomenind şi noi, Stăpâne, patimile lui cele mântuitoare, Crucea cea făcătoare de vieaţă, îngroparea cea de trei zile, învierea cea din morţi, înălţarea la ceruri, şederea de-a dreapta ta, a lui Dumnezěu-Tatăl, şi mărita şi înfricoşătoarea lui a doua venire,
    Preotul, cu mânurile încrucişate una peste alta, ia discul şi potirul, şi le rădecă în tipul crucii:
    ale tale, dintr-ale tale, ţie îţi aducem tětul şi pentru těte.
    Poporul aclamă:
    Pě tine te lăudăm, pě tine bine te cuvîntăm, ţie îţi mulţămim, Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezěului nostru.

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    Pentru aceasta, Stăpâne preasfinte, şi noi pěcătoşii şi nevrednicii robii tăi, carii ne-am învrednicit a sluji la sfântul tău altar, nu pentru nedreptăţile noastre, că n-am făcut ceva bun pě pămînt, ci pentru mila ta şi îndurările tale, pě carele le-ai vărsat cu prisosinţă peste noi, îndrăznind ne apropiem de sfântul tău altar şi, punând înainte tipul şi însăşi adeverirea sfântului Trup şi Sânge al Christosului tău, ţie ne rugăm şi de la tine cerem, sfinte al sfinţilor: cu bunăvoinţa bunătăţii tale, şi vină Duchul tău cel sfânt peste noi
    Preotul ţine mânurile deasupra discului şi potirului:
    şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi şi le binecuvinteze pě dînsele şi şi le sfinţească şi şi le învedereze:
    Preotul binecuvîntează pânea eucharistică:
    pânea aceasta însuşi cinstitul trup al Domnului şi Dumnezěului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos,
    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul:
    eară ce este în potirul acesta însuşi cinstitul sânge al Domnului şi Dumnezěului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, care s'ău vărsat pentru vieaţa lumii,
    Poporul: Amin.

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    eară pě noi pě toţi, carii ne împărtăşim dintr-o singură pâne şi dintr-un singur potir, şi ne uneşci pě unul cu altul prin împărtăşirea aceluiaşi Duch sfânt, şi pě nici unul dintre noi şi nu ne faci a ne împărtăşi cu sfântul trup şi sânge al Christosului tău spre judecată sau osândă, ci şi aflăm milă şi har împreună cu toţi sfinţii, carii din veci ţi-au bineplăcut ţie: cu strămoşii, părinţii, patriarhii, proorocii, apostolii, predicatorii, evangelizatorii, martirii, mărturisitorii, dascălii, şi cu tět sufletul cel ce s'ău săvîrşit întru credinţă, mai ales cu preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezěu şi pururea Fecioara Maria, cu Sfântul Ioan, proorocul înaintemergător şi botezător, cu sfinţii măriţi şi întrutětul lăudaţi apostoli, cu Sfântul (cutare), a cărui pomenire facem (sau: cutare, hramul băsericii), şi cu toţi sfinţii tăi, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pě noi, Dumnezěule, şi-ţi adu aminte de toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii de veci;

    Děcă Liturgia sě slujeşce pentru un credincios viu, sě adaugă:
    pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de pěcate a robului lui Dumnezěu (cutare).

    Děcă Liturgia sě slujeşce pentru un credincios răposat, sě adaugă:
    pentru odihna şi iertarea sufletului robului lui Dumnezěu (cutare), în loc luminos, de unde a fugit orice întristare şi suspinare. Odihneşce-l, Dumnezěul nostru, şi-l repausează unde străluceşce lumina feţei tale.

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    Încă ne rugăm ţie: pomeneşce, Doamne, sfânta ta catolică şi apostolică Băserică, cea răspândită de la o margine până la cealaltă a pămîntului, pě carea ai câştigat-o cu scump sângele Christosului tău, şi o împacă pě dînsa, eară pě sfânt locaşul acesta întăreşce-l, până la sfîrşitul veacului. Pomeneşce, Doamne, pě cei ţi-ău adus ţie aceste daruri, şi de la carii şi prin carii şi pentru carii au fost aduse acestea. Pomeneşce, Doamne, pě cei ce aduc roduri şi fac bine întru sfintele tale băserici şi îşi aduc aminte de cei săraci. Răsplăteşce-le lor cu bogatele şi cereşcile tale daruri. Dărueşce-le lor cele cereşci în locul celor pămînteşci; pě cele veşnice în locul celor vremelnice; pě cele nestricăcioase, în locul celor stricăcioase. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei din pustie, din munţi şi din peşceri şi din crăpăturile pămîntului. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce întru feciorie, întru evlavie, întru înfrânare şi întru vieaţă cinstită petrec. Pomeneşce, Doamne, pě preşedintele şi guvernul nostru, pě carii i-ai îndreptăţit şi domnească pě pămînt. Încununează-i pě dînşii cu arma adevěrului, cu arma bunăvoinţei. Veghează asupra capului lor în ziua de război. Întăreşce braţul lor, înalţă dreapta lor, întăreşce domnia lor, supune-le lor těte neamurile care vor războaie; dărueşce-le lor adâncă şi statornică pace; pune în inimile lor gânduri bune pentru Băserica ta şi pentru tět poporul tău, ca, întru liniştea lor, vieaţă paşnică şi fără gâlceavă şi vieţuim, întru tětă frica de Dumnezěu şi curăţia. Pomeneşce, Doamne, tětă curtea lor şi pě fraţii noştri cei din dregătoríi şi pě tětă oastea. Pě cei buni, întru bunătate îi păstrează; pě cei răi, buni îi fă, cu bunătatea ta. Pomeneşce, Doamne, poporul ce stă înainte, şi pě cei ce, din binecuvîntate pricini, nu s'ău întâmplat a fi aici, şi-i milueşce pě dînşii şi pě noi, după mulţimea milei tale. Cămările lor le umple de tět binele; căsniciile lor în pace şi întru unire le păzeşce; pě prunci îi creşce; tinereţile le călăuzeşce; bătrâneţile le întăreşce; pě cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pě cei risipiţi îi adună, pě cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreunează cu sfânta ta catolică şi apostolică Băserică. Pě cei bântuiţi de duchuri necurate îi liberează. Cu cei ce călătoresc, împreună călătoreşce. Văduvelor le ajută. Pě orfani îi apără, pě cei închişi îi eliberează, pě cei bolnavi îi vindecă. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce sunt în surghiun, în judecăţi, în prigoniri, în amară robie şi întru tět necazul, nevoia şi strîmtorarea. Adu-ţi aminte, Dumnezěule, de cei ce au nevoie de mare milostivirea ta, de cei ce ne iubesc, de cei ce ne urăsc pě noi, de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, şi ne rugăm pentru dînşii, şi de tět poporul tău adu-ţi aminte, Doamne Dumnezul nostru, şi peste toţi revarsă mila ta cea bogată, împlinind tuturor cererile cele spre mântuire. Ear pě cei ce nu i-am pomenit, din neşciinţă sau din uitare sau pentru mulţimea numelor, tu însuţi îi pomeneşce, Dumnezěule, cela ce şcii vîrsta şi numele fiecăruia, cela ce îl şcii pě fiecarele, din pântecele maicii lui. Că tu eşci, Doamne, ajutorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, celor înviforaţi mântuitor, celor de pě mare liman, celor bolnavi doctor. Însuţi tuturor těte le fii, cela ce şcii pě fieşcecarele, cererile lui, casa şi lipsurile lor. Scapă, Doamne, oraşul acesta, ţara aceasta şi těte oraşele şi satele, de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră, si de războiul cel dintre noi.
    Întâi pomeneşce, Doamne, pě Preafericitul Părinte Papa (cutare), pě episcopul nostru (cutare), pě carii dărueşce-i sfintei tale Băserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, întru zile îndelungate, drept învăţând cuvîntul adevěrului tău.
    Pomeneşce, Doamne, tětă episcopimea dreptcredincioasă, pě cei ce drept învaţă cuvîntul adevěrului tău. Pomeneşce, Doamne, după mulţimea îndurărilor tale, şi a mea nevrednicie. Ieartă-mi tětă greşeala cea de voie şi cea fără de voie, şi şi nu opreşci, pentru pěcatele mele, harul preasfântului tău Duch, de la darurile ce sunt puse înainte. Pomeneşce, Doamne, preoţimea, diaconimea cea întru Domnul, şi tětă tagma preoţească, şi şi nu laşi ruşinat pě nici unul dintre noi, cei ce stăm în jurul sfântului tău altar. Cercetează-ne cu bunătatea ta, Doamne. Arată-te nouă cu bogatele tale îndurări. Vremuri bine întocmite şi de folos ne dărueşce. Pămîntului ploi line spre rodire trimite-i. Binecuvintează cununa anului bunătăţii tale. Fă şi înceteze dezbinarea băsericilor. Potoleşce întărîtările păgânilor. Răzvrătirile eresurilor strică-le degrabă, cu puterea sfântului tău Duch. Pě noi pě toţi ne primeşce în împărăţia ta, fii ai luminii şi fii ai zilei arătându-ne. Pacea ta şi dragostea ta dărueşce-ne-o nouă, Doamne, Dumnezěul nostru, că pě těte tu ni le-ai dat nouă, şi ne dă nouă cu o singură gură şi cu o singură inimă a preamări şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

1. Dialog introductiv

    Preotul: Şi stăm bine, şi stăm cu frică, şi luăm aminte! Sfânta jertfă cu pace şi o aducem!
    Poporul: Milă, pace, jertfă de laudă!
    Preotul: Harul Domnului nostru Iisus-Christos şi dragostea lui Dumnezěu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duch şi fie (+) cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13: 13).
    Poporul: Şi cu duchul tău.
    Preotul: Sus şi avem inimile! (Plângeri 3: 41).
    Poporul: Avem către Domnul.
    Preotul: Şi mulţămim Domnului!
    Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate este [a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite].

    Cu mânurile rădecate, preotul începe marea rugăciune a sfintei jertfe:
    Cu vrednicie şi cu dreptate este a-ţi cânta ţie, bine a te cuvînta, pe tine a te lăuda, ţie a-ţi mulţămi, ţie a ne închina, în tět locul stăpânirii tale; că tu eşci Dumnezěul cel negrăit, necuprins cu mintea, nevăzut, neajuns, pururea fiind, acelaşi fiind, tu şi unul-născut Fiul tău şi Duchul tău cel sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus şi ne-ai rădecat, şi n-ai lipsit, pě těte făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia ce va şi vină. Pentru acestea těte îţi mulţămim ţie şi unuia-născut Fiului tău şi Duchului tău celui sfânt, pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate, ce au fost făcute pentru noi, pě carele le şcim şi pě care nu le şcim. Mulţumim ţie şi pentru Liturgia aceasta pě care bine ai voit a o primi din mânurile noastre, măcar deşi stau înaintea ta mii de arhangheli şi zeci de mii de ângeri, heruvimii şi serafimii cei cu câte şase aripi şi cu ochi mulţi, carii sě înalţă zburând, cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

     Toţi:Sfânt, sfânt, sfânt este YHWH Ţhăbhaoth! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea ta. Osanna întru cele de sus! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului! Osanna întru cele de sus!

                            "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu,
                                  care pentru voi sě frânge,
                                  spre iertarea pěcatelor".

    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul, zicând:
    Asemenea şi potirul, după cină, zicând:
    Preotul rosteşce cuvintele Instituirii, arătând cu mâna dreaptă spre potir:

                            "Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu,
                                   al legii celei noi,
                                   care pentru voi şi pentru mulţi sě varsă,
                                   spre iertarea pěcatelor".

    Poporul: Amin.
 
 

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    Aducându-ne, aşadar, aminte, de aceasta poruncă mântuitoare, şi de těte cele ce au fost făcute pentru noi: de cruce, de mormînt, de învierea cea de-a treia zi, de înălţarea la ceruri, de şederea de-a dreapta, de a doua şi preamărita eară venire,
    Preotul, cu mânurile încrucişate una peste alta, ia discul şi potirul, şi le rădecă în tipul crucii:
    ale tale, dintr-ale tale, ţie îţi aducem tětul şi pentru těte.
    Poporul aclamă:
    Pě tine te lăudăm, pě tine bine te cuvîntăm, ţie îţi mulţămim, Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezěului nostru.

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    Încă îţi aducem ţie aceasta slujbă cuvîntătoare şi fără vărsare de sânge, şi cerem şi ne rugăm şi ne cucerim: trimite Duchul tău cel sfânt peste noi
    Preotul ţine mânurile deasupra discului şi potirului:
    şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte,
    Preotul binecuvîntează pânea eucharistică:
    şi fă pânea aceasta cu adevěrat trupul Christosului tău,
    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul:
    ear ce este în potirul acesta, cinstit sângele Christosului tău,
    Poporul: Amin.
    Preotul le binecuvîntează pě amîndouă:
    prefăcute cu Duchul tău cel sfânt,
    Poporul: Amin, amin, amin.

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    ca şi fie celor ce sě vor cumineca, spre trezirea sufletului, spre iertarea pěcatelor, spre împărtăşirera cu Sfântul Duch, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către tine, ear nu spre judecată sau spre osândă.
    Încă îţi aducem aceasta slujbă cuvîntătoare cu cei răposaţi întru credinţă, strămoşii, părinţii, patriarhii, proorocii, apostolii, predicatorii, evangelizatorii, martirii, mărturisitorii, pustnicii, şi cu tět sufletul cel ce s'ău săvîrşit întru credinţă, mai ales cu preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezěu şi pururea Fecioara Maria, cu Sfântul Ioan, proorocul înaintemergător şi botezător, cu sfinţii măriţi şi întrutětul lăudaţi apostoli, cu Sfântul (cutare), a cărui pomenire facem (sau: cutare, hramul băsericii), şi cu toţi sfinţii tăi, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pě noi, Dumnezěule, şi-ţi adu aminte de toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii de veci;

    Děcă Liturgia sě slujeşce pentru un credincios viu, sě adaugă:
    pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de pěcate a robului lui Dumnezěu (cutare).

    Děcă Liturgia sě slujeşce pentru un credincios răposat, sě adaugă:
    pentru odihna şi iertarea sufletului robului lui Dumnezěu (cutare), în loc luminos, de unde a fugit orice întristare şi suspinare. Odihneşce-l, Dumnezěul nostru, şi-l repausează unde străluceşce lumina feţei tale.

    Preotul continuă, cu mânurile rădecate:
    Încă te rugăm: pomeneşce, Doamne, tětă episcopimea dreptcredincioasă, pě cei ce drept învaţă cuvîntul adevěrului tău, tětă preoţimea, diaconimea cea întru Domnul, şi tětă tagma preoţească.
    Încă îţi aducem aceasta slujbă cuvîntătoare pentru tětă lumea; pentru sfânta, catolică şi apostolică Băserică, pentru cei ce întru curăţie şi întru vieaţă cinstită petrec, pentru ţara noastră, pentru preşedintele şi guvernul ei. Dă-le, Doamne, paşnică domnie, ca şi noi, întru liniştea lor, vieaţă lină şi fără tulburare şi vieţuim, întru tětă frica de Dumnezěu şi cuviinţa.
    Întâi pomeneşte, Doamne, pě Preafericitul Părinte Papa (cutare), pě episcopul nostru (cutare), pě carii dărueşce-i sfintei tale Băserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, întru zile îndelungate, drept învăţând cuvîntul adevěrului tău.
    Poporul încuviinţează: Pě toţi şi pě těte, ear preotul continuă:
    Adu-ţi aminte, Doamne, de oraşul acesta în care vieţuim şi de těte oraşele şi satele, şi de cei ce cu credinţă locuesc într-însele. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce sunt în călătorie, de cei bolnavi, de cei ce suferă, de cei închişi, şi de mântuirea lor. Pomeneşce-i, Doamne, pě cei ce aduc daruri şi fac bine întru sfintele tale băserici şi îşi aduc aminte de cei săraci, şi peste noi, peste toţi, trimite milele tale, şi ne dă nouă cu o singură gură şi cu o singură inimă a preamări şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

    Aici sě termină anaphora. După anaphoră poate fi intercalată hirotonirea întru diacon.

    Diaconul: Pě toţi sfinţii pomenindu-i, eară şi eară, cu pace, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Pentru sfintele daruri, ce s'ău adus şi s'au sfinţit, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Ca iubitorul de oameni Dumnezěul nostru, cel ce le-a primit pě dînsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi înţelegătorul său altar, întru miros de bună mireasmă spirituală, şi ne trimită nouă dumnezěiasca sa milă şi darul Sfântului Duch, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Ziua tětă desăvîrşită, sfântă, cu pace şi fără de pěcat; ânger de pace, credincios, îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la Domnul şi cerem.
    Poporul: Dă-ne, Doamne.
    Diaconul: Milă şi iertare de pěcatele şi de greşelile noastre; cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul şi cerem.
    Poporul: Dă-ne, Doamne.
    Diaconul: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o petrece; sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşata judecată a lui Christos, de la Domnul şi cerem.
    Poporul: Dă-ne, Doamne.
    Diaconul: Unirea credinţei şi împărtăşirea Duchului Sfânt cerând, pě noi înşine şi unul pě altul, şi tětă vieaţa noastră, lui Christos-Dumnezěu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul:Înaintea ta punem tětă vieaţa şi nădejdea noastră, Stăpâne, iubitorule de oameni, şi cerem, şi ne rugăm şi ne cucerim: învredniceşce-ne şi ne împărtăşim cu cereşcile şi înfricoşătoarele taine ale acestei sfinte şi spirituale mese, întru curată conşciinţă, spre lăsarea pěcatelor, spre iertarea greşelilor, spre împărtăşirea cu sfântul Duch, spre moşcenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către tine, ear nu spre judecată sau spre osândă, şi ne învredniceşce, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, şi cutezăm a te chema pě tine, Dumnezěul cel ceresc, tată, şi a zice:
    Toţi: Tatăl nostru...
    Preotul: Că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duchului tău.
    Preotul: Capetele voastre Domnului şi le plecaţi!
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul: Mulţumim ţie, nevăzute Împărate, cela ce cu puterea ta cea nemăsurată pě těte le-ai făcut, şi după mulţimea milei tale din nefiinţă întru fiinţă pě těte le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat ţie capetele lor, că nu le-au plecat vreunei făpturi, ci ţie, înfricoşatului Dumnezěu. Tu dar, Stăpâne, pě cele puse înainte, tuturor nouă spre bine le întocmeşce, după a fiecăruia trebuinţă: cu cei de pě ape împreună pluteşce, cu cei ce călătoresc împreună călătoreşce, pě cei bolnavi îi vindecă, cela ce eşci doctorul sufletelor şi al trupurilor, cu darul şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu carele împreună bine eşci cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul spune încă o rugăciune, cu mânurile rădecate:
    Ia aminte, Doamne Iisuse Christose, din sfânt locaşul tău, şi de pě scaunul măririi împărăţiei tale, şi vino de ne sfinţeşce pě noi, cela ce sus împreună cu Tatăl şezi, ear aici împreună cu noi nevăzut petreci; şi ne învredniceşce, prin mâna ta cea puternică, a ni sě da nouă preacurat Trupul tău şi preacinstit Sângele tău, şi prin noi, tět poporului tău.

    Preotul şi diaconul fac o închinăciune adâncă:
    Dumnezěule, fii milostiv mie, pěcătosului!

    Diaconul strigă:
    Şi luăm aminte!

    Preotul înalţă cu amîndoauă mânurile agneţul deasupra mesei altarului, ori îl înalţă împreună cu potirul, având potirul în mâna stângă, eară agneţul în mâna dreaptă, deasupra potirului; ori în acelaşi modru sě poate întoarce cu ele spre credincioşi. Înălţând pânea eucharistică, strigă:
    Sfintele Taine, numai celor sfinţi !

    Poporul aclamă:
    Unul sfânt, unul Domn, Iisus-Christos, întru mărirea lui Dumnezěu-Tatăl. Amin.

    Preotul frânge în patru sfânta pâne, zicând:
    Frânge-se şi sě împarte Mielul lui Dumnezěu, Fiul Tatălui, cela ce sě frânge şi nu sě împarte, cela ce sě mămâncă tětdeauna şi niciodată nu sě termină, ci pě cei ce sě cuminecă îi sfinţeşce.

    Apoi ia o părticică, face cu ea cruce deasupra potirului, zicând:
    Plinirea credinţei sfântului Duch. Amin.
    Şi aşa o pune în potir. Děcă, potrivit tradiţiei bizantine, preotul a făcut Liturgia cu vin cald, atunci în acest moment adaugă cuvintele:
    Căldura credinţei plină de Duchul Sfânt.

    Acum, peotul dă diaconului o părticică din pânea eucharistică, ear diaconul o ţine pě palma dreaptă, având palma stângă dedesubt. Preotul însuşi ia în palmele sale o părticică, apoi rostesc, împreună cu credincioşii, cu glas mare, rugăciunile cuminecării:

    Cred, Doamne, şi mărturisesc că tu eşci Christos, Fiul lui Dumnezěu celui viu, care ai venit în lume să-i mântueşci pě cei pěcătoşi, dintre cari cel dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevěrat însuşi preacurat Trupul tău şi însuşi preacinstit sângele tău. Deci mă rog ţie: milueşce-mă şi-mi ieartă greşelile cele de voie şi cele fără de voie, pě care le-am făcut cu cuvîntul sau cu lucrul, cu şciinţa şi cu neşciinţa, şi mă învredniceşce, fără de osândă, şi mă împărtăşesc cu preacuratele tale Taine, spre iertarea pěcatelor şi spre vieaţa cea de veci. Amin.
    Cinei tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezěu, părtaş primeşce-mă, că nu voi spune duşmanilor tăi taina ta, nici sărutare-ţi voi da, ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig ţie: pomeneşce-mă, Doamne, întru împărăţia ta.
    [Doamne, nu sunt vrednic ca şi intri sub necurăţit acoperămîntul sufletului meu, ci precum ai primit în peşceră şi în ieslea animalelor a te culca, şi în casa lui Simon leprosul, încă şi pě desfrânata cea mie asemenea carea la tine a venit, a o primi, însuţi binevoieşce a întra şi în ieslea necuvîntătorului meu suflet şi întru spurcatul meu trup, cel mort şi lepros; şi precum nu te-ai scârbit de de urîta gură a desfrânatei celei ce săruta preacuratele tale picioare, aşa, Stăpâne, Dumnezěul meu, nu te scârbi nici de mine, pěcătosul, ci, ca un bun şi iubitor de oameni, fă-mă vrednic şi fiu părtaş de preacuratul tău trup şi sânge.
    Dumnazeul nostru, împuţinează, lasă, ieartă greşelile mele, câte ţi-am greşit cu şciinţă sau cu neşciinţă, sau le-am făcut cu cuvîntul sau cu lucrul: pě těte ieartă-mi-le, ca un bun şi prieten al oamenilor; cu rugăciunile pururea Fecioarei Maicii tale, fără de osândă învredniceşce-mă şi primesc cinstitul şi preacurat Trupul tău, spre vindecarea sufletului şi a trupului; că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.]
    Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea sfintelor tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin.

    Preotul şi diaconul consumă părticica din Sfânta Pâne. Preotul, luând în mână sfântul Potir, spune:
    Cuminecu-mă eu, robul lui Dumnezěu preotul (cutare), cu cinstitul şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezěului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, spre iertarea pěcatelor şi spre vieaţa de veci. Amin.

    Gustând de trei ori, zice:
    Iată, a atins buzele mele, şi va şterge fărădelegile mele, şi pěcatele mele le va curăţi.

    Preotul îi dă diaconului şi bea din potir sfântul Sânge.

    Děcă obiceiul este ca împărtăşirea credincioşilor şi sě facă cu linguriţa, în acest caz preotul sau diaconul fărîmiţează în mai multe părticele ceea ce rămâne din sfânta Pâne, şi şterge cu grijă discul. Děcă împărtăşirea credincioşilor urmează a sě face cu mâna, atunci doar fărîmiţează pě disc Sfânta Pâne.

    Diaconul: Cu frica lui Dumnezěu, cu credinţă şi cu dragoste şi vă apropieaţi!
    Poporul: Amin. Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele lui YHWH. Dumnezěu este YHWH şi s'ău arătat nouă!

    Diaconul sau preotul îi cuminecă pě credincioşi, zicând:
    Cuminecă-se robul lui Dumnezěu (cutare), cu cinstitul Trup şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezěului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, spre iertarea pěcatelor şi spre vieaţa de veci. Amin.
    Între timp, poporul cântă cuminecarul (priceastna). Apoi diaconul sau preotul urcă din nou la altar, şi pune în potir ceea ce mai rămâne pě disc, în caz că încă nu a fost făcută aceasta. Apoi preotul binecuvintează poporul cu sfântul Potir:

    Mântueşce, Dumnezěule, poporul tău, şi bine (+) cuvintează moştenirea ta.
    Poporul:Văzut-am lumina cea adevěrată; luat-am duchul cel ceresc; aflat-am credinţa cea adevěrată, nedespărţită Sfintei Treimi închinându-ne, că aceea ne-a mântuit pě noi.

    La sfânta masă, preotul sě închină de trei ori, în taină, zicând:
    Înalţă-te la ceruri, Dumnezěule, şi peste tět pămîntul mărirea ta. - De trei ori.
    Preotul înalţă potirul în tipul crucii peste masa altarului, zicând:
    Bine este cuvîntat Dumnezěul nostru,
    apoi sě întoarce cu el spre popor, zicând:
    tětdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul duce la proscomidier potirul şi discul, şi acolo consumă ceea ce rămâne în potir. Între timp, poporul cântă:

 Şi sě umple gurile noastre de lauda ta, Doamne, ca şi lăudăm mărirea ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu sfintele cele fără de moarte, cu preacinstitele şi de vieaţă făcătoarele tale Taine. Întăreşce-ne pě noi întru sfinţenia ta, tětă ziua şi ne învăţăm dreptatea ta. Aleluia.

    Diaconul: Drepţilor, după ce ne-am împărtăşit cu vrednicie cu dumnezěeşcile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereşcile şi de vieaţă făcătoarele, înfricoşatele lui Christos Taine, şi mulţămim Domnului.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântueşce, îndură-te şi ne păzeşce, Dumnezěule, cu darul tău.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Ziua tětă desăvîrşită, sfântă, cu pace şi fără de pěcat cerând, pě noi înşine şi unul pě altul, şi tětă vieaţa noastră, lui Christos-Dumnezěu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul: M ulţumim ţie, Stăpâne, iubitorule de oameni, făcătorule de bine al sufletelor şi trupurilor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit de cereşcile şi nemuritoarele tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşce-ne pě toţi întru frica ta; păzeşce vieaţa noastră; întăreşce paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile măritei Născătoare de Dumnezěu şi pururea Fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor tăi, că tu eşci sfinţirea noastră, şi ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul şi diaconul sărută sfânta masă, şi ies la amvon.
    Diaconul: Cu pace şi eşim !
    Poporul: Întru numele Domnului.
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Cela ce binecuvintezi pě cei ce te binecuvintează şi îi sfinţeşci pě cei ce nădăjduesc întru tine, mântueşce poporul tău şi bine (+) cuvintează moştenirea ta. Plinirea Băsericii tale păzeşce-o; sfinţeşce-i pě cei ce iubesc podoaba casei tale; tu pě aceia îi preamăreşce cu dumnezěiască iubirea ta, şi nu ne lăsa pě noi, cei ce sperăm întru tine. Pace dărueşce lumii tale, băsericilor tale, preoţilor, regilor creştini şi tět poporului tău, că tětă darea cea bună şi tět darul desăvîrşit de sus este, coborându-se de la tine, Părintele luminilor, şi ţie mărire, mulţămită şi închinăciune înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

    Poporul: Amin. - Fie numele lui YHWH binecuvîntat, de acum şi până în veac.

    În timpul cântării, preotul sě roagă în taină:
    Plinirea Legii şi a proorocilor însuţi fiind, Christoase Dumnezěul nostru, cela ce ai plinit tětă rînduiala părinţească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, tětdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Eventualele anunţuri sě fac aici.

    Preotul binecuvintează poporul, zicând:
    Bine (+) cuvîntarea Domnului peste noi, cu al său dar şi cu a sa iubire de oameni, tětdeauna, acum şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul: Mărire ţie, [Christoase,] Dumnezěul nostru, [nădejdea noastră,] mărire ţie.
    Poporul: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duch, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. - Kyrie, eleison; Kyrie, eleison; Kyrie, eleison. - [Întru numele Domnului,] Părinte, binecuvintează.

    Preotul dă dezlegarea. În zilele obişnuite, când s'ău spus anaphora Sfântului Vasile, spune:
    Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici, ale celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii celei din Cappadocia, a cărui liturgie am săvîrşit, şi ale tuturor sfinţilor, şi ne mântuiască şi şi ne miluiască pě noi, ca un bun şi prieten al oamenilor.
    Poporul: Amin.

    În zilele obişnuite, când s'ău spus anaphora antiohiană, preotul spune:
    Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici, ale celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură-de-Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, şi ale tuturor sfinţilor, şi ne mântuiască şi şi ne miluiască pě noi, ca un bun şi prieten al oamenilor.
    Poporul: Amin.

    Duminica şi de la Paşci până la Înălţare, precum şi la těte sărbătorile Născătoarei de Dumnezěu, preotul spune:
    Cel ce a înviat din morţi, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile...

    La Crăciun, preotul spune:
    Cel ce în peşceră s'ău născut şi în iesle s'ău culcat, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    La Tăierea împrejur, preotul spune:
    Cel ce a opta zi bine a voit în trup a sě tăia împrejur, pentru mântuirea noastră, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    La Bobotează, preotul spune:
    Cel ce în Iordan bine a voit a sě boteza de către Ioan, pentru mântuirea noastră, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    La Întîmpinarea Domnului, preotul spune:
    Cel ce în braţele dreptului Simeon bine a voit a fi purtat, pentru mântuirea noastră, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    În Duminica Floriilor, preotul spune:
    Cel ce pě mânz de asină bine a voit a şedea, pentru mântuirea noastră, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    În Duminica Tomii, preotul spune:
    Cel ce moartea a călcat şi pě Toma deplin l-a încredinţat, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    În Joia Înălţării, preotul spune:
    Cel ce întru mărire s'ău înălţat de la noi la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezěu-Tatăl, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    În Duminica şi în tětă săptămâna Rusaliilor, preotul spune:
    Cel ce în tip de limbi de foc, din cer a trimis pě preasfântul Duch, peste sfinţii săi ucenici şi apostoli,  Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    În Joia Verde, a Trupului şi Sângelui Domnului nostru, preotul spune:
    Pânea cea cerească, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

    La Schimbarea la faţă, preotul spune:
    Cel ce în Muntele Taborului la faţă s'ău schimbat întru mărire, înaintea sfinţilor săi ucenici şi apostoli, Christos, adevěrat Dumnezěul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...