thV EkklhsíaV tou Buzantiou CB. LITYPGIA | după rînduiala Bisericii Răsăritului de rit bizantin |
I. Liturghia Cuvîntului
Începutul
Preotul binecuvîntează
tămâia
din cădelniţă:
Tămâie îţi aducem, Christoase, întru miros de bună
mireasmă duhovnicească, pe carea primind-o în altarul tău cel mai
presus
de ceruri, trimite-ne nouă harul preasfântului tău Duh.
Apoi tămâiază sfânta masă
şi biserica. Terminând tămâierea, rosteşte cu mâinile ridicate:
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi pe
toate le împlineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino
şi te aşează întru noi, şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi
mântuieşte,
bunule, sufletele noastre.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pămînt
pace, între oameni bunăvoire! (Luca II:14).
Doamne, buzele mele le vei deschide, şi gura mea va
vesti lauda ta. (Psalm 51 [50]:18 [16]).
Preotul sărută sfânta masă şi crucea, apoi merge la amvon (pupitru), de unde, binecuvintează poporul cu evangheliarul, zicând:
Bine
este cuvîntată împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a
sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
De la Paşti, până la
Înălţare,
se cântă de trei ori:
Christos a înviat din
morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le.
Ectenia irenică
Diaconul:Cu
pace, Domnului şi ne rugăm.
Poporul: Doamne,
miluieşte-ne.
(Kyrie,
eleison).
- după
fiecare
cerere.
Diaconul: Pentru pacea
de sus, şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru pacea
a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, şi
pentru
unirea tuturor, Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru sfânt
locaşul acesta, şi pentru cei ce cu credinţă, cu bună cucernicie, şi cu
frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru
Preafericitul
Părinte Papa (cutare), pentru episcopul
nostru
(cutare), pentru cinstita preoţime, cea
întru
Christos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru ţara
noastra, pentru preşedintele şi guvernul ei, şi pentru toti cei în
autoritate,
Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru
parohia
acesta, pentru tot oraşul (sau: toată
comuna,
ori:
tot satul), şi pentru cei ce cu credinţă
locuiesc
într-însul (sau: într-însa),
Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru o
climă prielnică, pentru înmulţirea roadelor pămîntului, şi pentru
timpuri
de pace, Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: Pentru cei
ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce suferă, şi pentru cei
închişi, şi pentru mântuirea lor, Domnului şi ne rugăm.
Diaconul: aici pot fi
puse
cereri deosebite, cum ar fi cele speciale, în cazul împreunării
Botezului
sau cununiei cu Sfânta Liturghie, ori cereri pentru cel pentru care se
face Liturghia.
Diaconul: Pentru ca şi fim mântuiţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului şi
ne rugăm.
Diaconul: Apără-ne
şi ne mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.
Diaconul: Pe
preasfânta,
curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de
Dumnezeu
şi pururea fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi
unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.
Prima rugăciune obştească (collecta sau synaxa I-a)
Preotul:Doamne,
Dumnezeul nostru, a cărui stăpânire este neasemăntă şi mărire neajunsă,
a carui milă este nemasurată şi iubirea de oameni nespusă, însuţi,
Stăpâne,
după bună îndurarea ta, caută spre noi şi spre sfânt locaşul acesta, şi
fă cu noi şi cu cei ce se roagă împreună cu noi, milele tale cele
bogate
şi îndurările tale, că ţie se cuvine toată marirea, cinstea şi
închinăciunea,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii
vecilor.
Poporul: Amin.
Primul antifon
În duminici şi în
zilele
obişnuite, se cântă sau se citeşte:
Mărire Tatălui şi
Fiului
şi sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Binecuvintează,
suflete
al meu pe YHWH, şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al lui.
Bine eşti cuvîntat, YHWH ! (Psalm 103 [102])
În sărbătorile domneşti
(iar în ritul rutean, chiar şi peste săptămână), se cântă stihurile
sărbătorii,
intercalate cu pripeala:
Pentru
rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
A II-a rugăciune obştească (collecta sau synaxa aII-a)
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Doamne, Dumnezeul nostru,
mântuieşte
poporul tău şi binecuvintează moştenirea ta; plinirea Bisericii tale în
pace păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei tale; tu pe
aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea ta, şi nu ne lasa pe
noi,
cei ce nădăjduim întru tine, că a ta este stăpânirea, şi a ta este
împărăţia
şi putea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Al II-lea antifon
Mărire Tatălui şi
Fiului
şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Unule-născut Fiule
şi Cuvinte al lui Dumnezeu, cela ce eşti fără de moarte, şi ai primit
pentru
mântuirea noastră a te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi
pururea
Fecioara Maria, neschimbat întrupandu-te şi răstignindu-te,
Christoase-Dumnezeule,
cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, preamărit
împreună cu Tatal şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
În sărbători, se cântă
după cum s'a arătataici.
A III-a rugăciune obştească (collecta sau synaxa a III-a)
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Cela ce ne-ai dăruit aceste
rugăciuni
de obşte şi de unire, cela-ce, şi la doi şi trei care se unesc întru
numele
tău, te-ai făgăduit şi le împlineşti cererile, însuţi împlineşte şi
acum
cererile cele de folos ale robilor tăi, dându-ne întru aceasta lume de
acum cunoştinţa adevărului tau, iar în cea viitore viaţa de veci, că
bun
şi prieten al oamenilor Dumnezeu eşti, şi ţie mărire-ţi înălţăm:
Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Al III-lea antifon
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire, mântuindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, mântuieşte-ne din toate nevoile, ca şi strigăm ţie: "Bucură-te, mireasă pururea fecioară !".
Întrat
Până încă poporul cântă antifonul al III-lea, diaconulul, de la amvon, cu evangheliarul ridicat, porneşte în procesiune spre prezbiteriu, urmat de preot. Ajunşi în faţa prezbiteriului, preotul spune rugăciunea întratului în taină:
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce ai aşezat în ceruri cetele şi corurile ângerilor şi ale arhanghelilor, spre slujba măririi tale, fă ca, împreună cu intrarea noastră şi fie şi intrarea sfinţilor ângeri, care slujesc împreună cu noi, şi împreună preamăresc bunătatea ta, că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul şi diaconul
sărută
evangheliarul, apoi preotul binecuvintează spre prezbiteriu:
Bine este cuvîntată (+) intrarea sfinţilor tăi,
totdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Cu evangheliarul
ridicat,
diaconul spune cu glas înalt:
Cu înţelepciune, drepţi !
Poporul aclamă Cuvîntul
lui Dumnezeu:
Veniţi şi ne închinăm
şi şi cădem la Christos!
Dacă este duminică sau
perioada
de la Paşti până la Înălţarea Domnului, urmează:
Mântuieşte-ne pe noi,
Fiule al lui Dumnezeu, cel ce ai înviat din morţi, pe noi, carii îţi
cântăm
ţie. Aleluia!
Dacă este zi de peste
săptămână,
se cântă:
Mântuieşte-ne pe noi,
Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi carii
îţi
cântăm ţie. Aleluia!
În sărbători, se
cântă după cum s'a arătataici.
Preotul şi
diaconul
intră în prezbiteriu, punând evangheliarul pe sfânta masă. Între timp,
se pot cânta troparele. Pentru duminici şi sărbători, se cântă mai
întâi
troparul învierii, apoi troparul sfântului zilei, apoi "Mărire" cu
condacul
sfântului, şi "Şi acum" cu condacul învierii. Pentru zilele de peste
săptămână,
sărbătorile sfinţilor şi ale Maicii Domnului, se cântă mai întâi
troparul
sfântului, apoi "Mărire - şi acum" cu condacul sfântului.
Dacă este rînduit Botez
în cadrul Liturghiei, atunci catecumenatul, Botezul şi mirul se fac în
acest moment al Liturghiei. Tot aici poate fi intercalată hirotonirea
întru
episcop, după care urmează trisagionul. Dacă nu este Botez, atunci,
după
"Mântuieşte-ne pe noi", ori după tropare, urmează:
Trisagionul
A. Trisagionul pentru
zilele
de peste an:
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Dumnezeule cel sfânt, care
între
sfinţi te odihneşti, cel ce cu glas întreit-sfânt eşti lăudat de
serafimi
şi preamărit de heruvimi, şi de toată puterea cerească adorat, cela ce
din nefiinţă la fiinţă ai adus toate, care ai zidit pe om după chipul
şi
asemanarea ta, şi cu harul tău l-ai împodobit, cel ce dai intelepciune
şi pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pe cel ce greşeşte,
ci îi rînduiesti pocăinţă spre mântuire; carele ne-ai invrednicit pe
noi,
smeriţii şi nevrednicii robii tăi robi, şi în ceasul acesta a sta
înaintea
măririi sfântului tău altar şi a-ţi aduce datornica închinăciune şi
cuvîntare
de preamărire, însuţi Stăpâne, primeşte şi din gura noastră, a celor
păcătoşi,
întreit-sfânta cântare, şi ne cercetetază cu bunatatea ta; iartă-ne
toata
greşeala cea de voie şi cea fără de voie; sfinţeşte sufletele si
trupurile
noastre; şi ne dă să-ţi slujim ţie întru cuviinţă în toate zilele
vieţii
noastre, pentru rugăciunile sfintei Nascatoare de Dumnezeu şi ale
tuturor
sfinţilor care din veci ţi-au bineplacut, că sfânt eşti, Dumnezeul
nostru,
şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea
şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
a - Apoi,
în zilele obişnuite, poporul cântă:
Sfinte Dumnezeule,
Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. -
De 3 ori.
Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de
moarte,
miluieşte-ne pe noi.
b -
Iar
dacă este Liturghia din noaptea de Paşti sau din cea de Rusalii,
Crăciun
ori Bobotează, ori altă Liturghie în cadrul căreia se face şi Botez,
atunci
poporul cântă:
Câţi în Christos v-aţi botezat, în Christos
v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia! - De 3 ori.
Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
În Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia!
Câţi în Christos v-aţi botezat, în Christos v-aţi
şi îmbrăcat. Aleluia!
B. Trisagionul pentru
sărbătorile
Sfintei Cruci:
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Stăpâne, Doamne, Dumnezeul
puterilor,
mântuieşte poporul tău, şi în pace îl păzeşte, cu puterea sfântului tău
Duh, prin chipul cinstitei Cruci a unuia-născut Fiului tău, cu care
împreună
bine eşti cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău
Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Apoi:
Crucii tale ne
închinăm,
Christoase, şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim. -
De 3 ori.
Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim.
Crucii tale ne închinăm, Christoase, şi sfântă
Învierea
ta o lăudăm şi o mărim.
În timpul cântării,
preotul
rosteşte în taină:
Bine
este cuvîntat cel ce vine întru numele lui YHWH. Bine eşti cuvîntat pe
scaunul măririi împărăţiei tale, cel ce şezi pe heruvimi, totdeauna,
acum
şi în vecii vecilor. Amin.
Psalmul-răspuns (prokimen)
Diaconul: şi luăm
aminte!
Preotul: Pace (+)
tuturor!
Poporul: Şi duhului
tău.
Diaconul: Cu
înţelepciune, şi luăm aminte.
Lectorul: cântă
versetul-răspuns.
Poporul: repetă
versetul-răspuns.
Lectorul: cântă stihul.
Poporul: cântă
versetul-răspuns.
Lectorul: cântă
prima jumătate a versetului-răspuns.
Poporul: cântă a
doua jumătate a versetului răspuns.
Citirea
Diaconul: Cu
înţelepciune,
Lectorul: Din (spune
titlul cărţii de unde urmează şi citească) citire!
Diaconul: şi luăm
aminte!
Lectorul citeşte pericopa.
Preotul: Pace (+) ţie!
Lectorul: Şi duhului
tău!
Evanghelia
Diaconul: Cu
înţelepciune, şi luăm aminte!
Lectorul: Aleluia...
Poporul: Aleluia...
Lectorul cântă primul
stih
aleluiatic.
Poporul: Aleluia...
Lectorul cântă al doilea
stih aleluiatic.
Poporul: Aleluia...
În timpul cântării, dacă este diaconul cel care urmează şi citească pericopa evanghelică, atunci ia evangheliarul de pe sfânta masă, şi merge în faţa preotului, iar preotul îl binecuvîntează în taină, zicând:
Dumnezeu, pentru rugăciunile sfântului, întrutotul lăudatului [apostol şi] evanghelist (cutare - numele evanghelistului a cărui Evanghelie urmează a se citi), să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, cuvînt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului său Fiu, a Domnului nostru Iisus-Christos !
Apoi diaconul duce în
procesiune
evangheliarul pe tetrapod, şi îl tămâiază.
Dacă este preotul cel care
urmează şi citească pericopa evanghelică, atunci, în timpul cântării,
ia
evangheliarul şi îl duce în procesiune, îl aşează pe tetrapod, şi-l
tămâiază,
zicând în taină:
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunostinţei dumnezeirii măririi tale şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evangeliceştilor tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor tale porunci, ca pe toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească şi petrecem, toate cele ce sunt spre bună placerea ta gândind şi făcând, că tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Christoase, Dumnezeule, şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cel care citeşte
Evanghelia:
Cu înţelepciune, drepţi, şi ascultăm Sfânta Evanghelie!
Preotul: Pace (+)
tuturor!
Poporul: Şi duhului
tău.
Cel care citeşte Evanghelia:
Din Sfânta Evanghelie de la (numele
evanghelistului),
citire!
Poporul: Mărire ţie,
Doamne!
Cel care citeşte Evanghelia:
Să luăm aminte! - Se citeşte pericopa zilei.
Poporul: Mărire ţie,
Doamne! Aleluia...
Cel care a citit
Evanghelia,
sărută evangheliarul. Preotul binecuvîntează poporul cu evangheliarul.
Predica
În acest moment (şi
niciodată
în alt moment al Sfintei Liturghii, dar nici după terminarea Sfintei
Liturghii)
se rosteşte predica. Tot aici pot fi intercalate rugăciunile principale
ale cununiei, în cazul urmării cununiei împreunării cununiei cu Sfânta
Liturghie.
Ectenia stăruitoare şi rugăciunile credincioşilor
Diaconul: Să zicem
toţi,
din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru; şi zicem.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Doamne,
atotstăpânitorule,
Dumnezeul părinţilor noştri, auzi-ne şi te îndură.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Îndură-te,
Dumnezeule, după mare mila ta; rugămu-ne ţie: auzi-ne şi te îndură.
Poporul: Kyrie,
eleison.
-
De 3 ori, după fiecare cerere.
Diaconul: Încă ne
rugăm
pentru preafericitul Părinte Papa (cutare),
pentru episcopul nostru (cutare); pentru
fraţii
noştri preoţi, preoţi-călugări, diaconi-călugări, diaconi, călugări şi
călugăriţe şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Christos; pentru
mila,
viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de
păcate a robilor lui Dumnezeu, fraţilor din parohia noastră.
Diaconul: Încă ne
rugăm
pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai acestui sfânt locaş,
şi
pentru cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, care întru
smerenie se odihnesc aici şi pretudindenea.
Dacă Liturghia se slujeşte
pentru o anumită cerere, aceasta se face aici.
Diaconul: Încă ne
rugăm
pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânt locaşul acesta, pentru
cei
ce suferă, pentru cei ce cântă, şi pentru poporul care este de faţă şi
aşteaptă de la tine mare şi bogată milă.
Preotul:Doamne,
Dumnezeul nostru, primeşte de la robii tăi aceasta rugăciune
stăruitoare,
şi ne miluieşte pe noi după mulţimea milei tale, şi trimite îndurările
tale peste noi şi peste tot poporul tău, care aşteaptă de la tine mila
ta cea bogată, că milostiv şi prieten al oamenilor Dumnezeu eşti, şi
ţie
mărire îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Dacă Liturghia se slujeşte pentru un răposat, atunci se poate adăuga aici ectenia şi rugăciunea răposaţilor de la parastas. Dacă nu este Liturghie pentru răposaţi, se trece la rugăciunea următoare pentru credincioşi.
II. Liturghia euharistică
Preotul se întoarce de
la
amvon la altar, apoi deschide antimisul, şi zice cu mâinile ridicate
următoarele
două rugăciuni pentru credincioşi:
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Mulţumim ţie, Doamne
Dumnezeul
puterilor, că ne-ai învrednicit şi acum a sta înaintea sfântului tău
altar
şi a cădea la îndurările tale, pentru păcatele noastre şi pentru
necunoştinţele
poporului. Primeşte, Dumnezeule, rugăciunea noastră, şi ne fă vrednici
a-ţi aduce rugăciuni şi jertfe fără de sânge, pentru tot poporul tău,
şi
ne desăvîrşeşte pe noi, pe carii, întru puterea sfântului tău Duh ne-ai
învrednicit pentru slujba aceasta, ca fără de osândă şi fără de
sminteală,
întru curată mărturia conştiinţei noastre, şi te chemăm în toată vremea
şi în tot locul, ca auzindu-ne, şi ne fii milostiv nouă, întru mulţimea
bunătăţii tale, că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea:
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Iară şi de multe ori cădem la
tine, şi ne rugăm ţie, bunule şi prietene al oamenilor, ca privind spre
rugăciunea noastră, şi curăţeşti sufeletele şi truupurile noastre de
toată
întinăciunea trupului şi a sufletului, şi şi ne dai nouă ca nevinovaţi
şi fără de osândă şi ne înfăţişăm înaintea sfântului tău altar; şi ne
dăruieşte,
Dumnezeule, nouă şi celor ce se roagă împreună cu noi, sporirea vieţii
şi a credinţei şi înţelegerii celei spirituale. Dă-le lor ca totdeauna,
cu frică şi cu dragoste să-ţi slujească ţie, nevinovaţi şi fără de
osândă şi se împărtăşească cu sfintele tale Taine, şi şi se învrednicească de
împărăţia ta cea cerească, pentru ca, sub stăpânirea ta totdeauna fiind
păziţi, ţie mărire să-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum
şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Înaintepunerea darurilor
Poporul cântă heruvicul, pe care îl rosteşte şi preotul cu mâinile ridicate:
Noi, cari pe heruvimi cu taină îi închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare îi aducem, toată grija cea lumească de la noi şi o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor să-l primim, pe cel înconjurat nevăzut, de cetele ângereşti. Aleluia.
După ce a rostit cu mâinile ridicate heruvicul, preotul şi diaconul vin în mijlocul credincioşilor. Diaconul primeşte pâinea din mâinile credincioşilor, şi o pune pe disc. Dă preotului discul. Preotul duce discul la sfânta masă. Ţinându-l în mână, zice:
Întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos!
Punându-l pe antimis, în partea stângă, rosteşte:
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giolgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormînt nou, îngropându-l, l-a aşezat.
Apoi, diaconul ia din mâinile credincioşilor vinul şi apa. Punând vinul şi puţină apă în potir, rosteşte:
Un ostaş cu suliţa a împuns coasta lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă, iar cel ce a văzut, a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui.
Diaconul dă potirul preotului. Preotul în duce la sfânta masă. Ţinându-l în mână, îl binecuvintează, zicând:
Bine este cuvîntată (+) amestecarea sfintelor tale, totdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Punându-l pe antimis, în partea dreaptă, rosteşte:
În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, şi în rai cu tâlharul, şi pe scaun ai fost, Christoase, cu Tatăl şi cu Duhul, pe toate umplându-le, cela ce eşti necuprins.
Preotul acoperă darurile, zicând:
Purtător de viaţă, mai înfrumuseţat cu adevărat decât raiul, şi decât toată cămara împărătescă mai luminat s'a arătat, Christoase, mormîntul tău, izvorul învierii noastre.
Cu mâinile ridicate, preotul rosteşte rugăciunea înaintepunerii:
Domnului şi ne rugăm. - D umnezeule, Dumnezeul nostru, cela ce pe pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus-Christos l-ai trimis ca mântuitor, răscumpărător şi binefăcător, ca şi ne binecuvinteze şi şi ne sfinţească, însuţi bine (+) cuvintează şi aceasta punere-înainte, pe care primeşte-o întru altarul tău cel mai presus de ceruri. Pomeneşte-i ca un bun şi prieten al oamenilor pe cei care au adus-o şi pe cei pentru care a fost adusă, iar pe noi păzeşte-ne neosândiţi întru sfinţita lucrare a dumnezeieştilor tale Taine, că s'a sfinţit şi s'a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul tămâiază darurile, zicând:
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, şi şi se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tot. Atunci vor pune pe altarul tău viţei. (Psalm 51 [50]: 19-20 [21-22]).
Îşi spală mâinile, zicând:
Spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele, şi
voi
inconjura altarul tău, YHWH,
Ca şi aud glasul laudei tale, şi şi spun toate
minunile
tale.
YHWH, iubit-am bunăcuviinţa casei tale, şi locul
locaşului măririi tale.
Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi
cu vărsătorii de sânge viaţa mea,
Întru ale căror mâini sunt fărădelelegi, şi dreapta
cărora e plină de mită.
Iară eu întru nerăutatea mea am umblat; scapă-mă,
Doamne, şi mă miluieşte;
Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru
adunări
bine te voi cuvînta, YHWH.
(Psalm 26 [25]: 6-12).
Ectenia şi rugăciunea asupra darurilor
Diaconul: Să plinim
rugăciunile noastre Domnului.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Pentru
cinstitele
daruri, ce sunt puse înainte, Domnului şi ne rugăm.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Apără-ne
şi ne mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Pe
preasfânta,
curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de
Dumnezeu
şi pururea fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi
unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.
Preotul:Doamne,
Dumnezeule, atotţiitorule, cela ce singur eşti sfânt, care primeşti
jertfa
de laudă de la cei ce te cheamă cu toată inima, primeşte şi rugăciunea
noastră, a păcătoşilor, şi o du la sfântul tău altar; şi ne fă vrednici
să-ţi aducem daruri şi jertfe spirituale pentru păcatele noastre şi
pentru
neştiinţele poporului. Învredniceşte-ne şi aflăm har înaintea ta, ca
să-ţi
fie bineprimită jertfa noastră, şi şi se coboare Duhul cel bun al
harului
tău peste noi, peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi peste tot
poporul
tău, cu îndurările unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti
cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh, acum
şi
pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Sărutarea păcii
Preotul: Pace (+)
tuturor!
Poporul: Şi duhului
tău.
Diaconul: Să ne iubim
unii pe alţii, ca într-un singur cuget şi mărturisim
Poporul: pe Tatăl,
pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Clericii şi poporul îşi
împărtăşesc un semn al păcii, zicând unul către altul:
Dătător: Christos în
mijlocul nostru!
Primitor: Este şi va
fi!
Între timp, se poate cânta:
Iubi-te-voi, YHWH,
virtutea mea. YHWH este întărirea mea şi scăparea mea şi
răscumpărătorul
meu.
Crezul
Diaconul: Cu
înţelepciune, şi ne mărturisim credinţa!
Toţi rostesc simbolul
niceo-constantinopolitan:
Cred întru unul
Dumnezeu
Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pămîntului, văzutelor
tutror
şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus-Christos, Fiul lui Dumnezeu
unul-născut, care de la Tatăl s'a născut, mai înainte de toţi vecii;
lumină
din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu
făcut,
cel de o fiinţă cu Tatăl; prin care toate s'au făcut.
Care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră
mântuire, s'a coborît din ceruri, şi s'a întrupat de la Duhul Sfânt şi
din Maria
Fecioara, şis'a făcut om.
Şi s'a răstignit pentru noi, în zilele lui Ponţiu
Pilat, şi a pătimit, şi s'a îngropat,
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi,
Şi s'a înălţat la ceruri, şi şade se-a dreapta
Tatălui,
Şi iarăşi va şi vie cu mărire, şi judecee viii şi
morţii; a căruia împărăţie nu va avea sfîrşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă făcătorul,
care de la Tatăl purcede; cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este
adorat
şi mărit; care a grăit prin prooroci.
Şi întru una, sfântă, catolicească şi apostolească
Biserică.
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor,
Şi aştept învierea morţilor,
Şi viaţa veacului ce va şi vie. Amin.
Aici poate fi intercalată hirotonirea întru presbiter.
Urmează anaphora.
Liturghia
bizantină cunoaşte doar două anaphore. Cea dintâi, scrisă de Sfântul
Vasile
cel Mare, se foloseşte de 10 ori pe an: 1. în ziua de Anul Nou (1
Ianuarie);
2. în noaptea de Bobotează; 3. în seara Joii Mari; 4. în noaptea de
Paşti;
5. la Liturghia duminicală din seara sâmbetelor Postului Mare, cu
excepţia
Sâmbetei lui Lazăr.
Alegeţi anaphora potrivită, mai jos :
Anafora Sfântului Vasile (vezi mai jos) | ori | Anaphora
antiohiană (Ioan pseudo-Chrisostom) |
Anaphora Sfântului Vasile cel Mare
(sec. IV)
- de paternitate autentică -
1. Dialog introductiv
Preotul: Să stăm
bine, şi stăm cu frică, şi luăm aminte! Sfânta jertfă cu pace şi o
aducem!
Poporul: Milă, pace,
jertfă de laudă!
Preotul: Harul
Domnului
nostru Iisus-Christos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
împărtăşirea
Sfântului
Duh şi fie (+) cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13: 13).
Poporul: Şi cu duhul
tău.
Preotul: Sus şi avem
inimile! (Plângeri 3: 41).
Poporul: Avem către
Domnul.
Preotul: Să mulţumim
Domnului!
Poporul: Cu vrednicie
şi cu dreptate este [a ne închina
Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi
nedespărţite].
2. Prefaţa
Cu mâinile
ridicate,
preotul
începe marea rugăciune a sfintei jertfe:
Cel ce eşti,
Stăpâne,
Doamne, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule cel adorat, vrednic cu
adevărat
şi drept şi cuvenit lucru este pentru mare cuviinţa a sfinţeniei tale,
pe tine a te lăuda, ţie a-ţi cânta, pe tine bine a te
cuvînta, ţie a ne
închina, ţie a-ţi mulţumi, pe tine a te mări, cel ce singur eşti
Dumnezeu
cu adevărat, şi a-ţi aduce această slujbă spirituală a noastră, cu
inimă
curată şi cu suflet smerit; că tu eşti cel ce ne-ai dăruit nouă
cunoaşterea
adevărului tău, şi cine este în stare şi spună puterile tale, şi facă
auzite
toate laudele tale, sau şi spună toate minunile tale, în toată
vremea?
Stăpâne al tuturor, Doamne al cerului şi al pămîntului şi a
toată
făptura
cea văzută şi cea nevăzută, tu şezi pe scaunul măririi şi aşezi
adâncurile.
Tu eşti fără de început, nevăzut, neajuns, necuprins, neschimbat,
Tatăl
Domnului nostru Iisus-Christos, al marelui Dumnezeu şi Mântuitor
al
nostru,
nădejdea noastră, carele este chipul bunătăţii tale, pecete asemenea
chipului,
carele întru sine te arată pe tine, Tată, Cuvînt viu,
Dumnezeu
adevărat,
înţelepciune mai înainte de veci, viaţă, sfinţire, putere,
lumina cea
adevărată,
prin carea s-a arătat Sfântul Duh, Duhul adevărului, darul
înfierii,
garanţia
moştenirii celei ce va şi vie, începutul bunătăţilor celor
veşnice,
puterea
cea făcătoare de viaţă, izvorul sfinţeniei, de carea toată făptura cea
cuvîntătoare şi înţelegătoare întărită fiind, ţie
slujeşte şi ţie
pururea
îţi înalţă cântare de mărire, că toate împreună
îţi slujesc ţie; că pe
tine te laudă îngerii, arhanghelii, tronurile, domniile,
începătoriile,
stăpâniile, puterile şi heruvimii cei cu ochi mulţi; ţie
îţi stau
împrejur
serafimii cei cu câte şase aripi, carii cu două îşi acoperă
feţele, cu
două picioarele, iar cu două zburând, strigă unul către altul, cu
neîncetate
graiuri, cu laude fără tăcere, cântare de biruinţă
cântând, strigând,
glas
înălţând şi grăind:
3. Imnul "Sfânt"
Toţi:Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Ţhăbhaoth! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea ta. Osanna întru cele de sus! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului! Osanna întru cele de sus!
4. Rugăciunea euharistică
"Luaţi,
mâncaţi, acesta este trupul meu,
care pentru voi se frânge,
spre iertarea păcatelor".
Poporul: Amin.
Preotul
binecuvîntează
potirul, zicând:
Asemenea şi potirul, din rodul viţei luând,
amestecând,
mulţumind, binecuvîntând şi sfinţind, a dat sfinţilor săi
ucenici şi
apostoli,
zicând:
Preotul rosteşte cuvintele
Instituirii, arătând cu mâna dreaptă spre potir:
"Beţi
dintru acesta toţi, acesta este sângele meu,
al legii celei noi,
care pentru voi şi pentru mulţi se varsă,
spre iertarea păcatelor.
Faceţi aceasta întru pomenirea mea,
că ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea
paharul acesta,
moartea mea veţi vesti; învierea mea veţi mărturisi".
Poporul: Amin.
5. Anamneza
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
Deci, pomenind şi noi, Stăpâne,
patimile
lui cele mântuitoare, Crucea cea făcătoare de viaţă,
îngroparea cea de
trei zile, învierea cea din morţi, înălţarea la ceruri,
şederea de-a
dreapta
ta, a lui Dumnezeu-Tatăl, şi mărita şi înfricoşătoarea lui a doua
venire,
Preotul, cu mâinile
încrucişate
una peste alta, ia discul şi potirul, şi le ridică în chipul
crucii:
ale tale, dintr-ale tale, ţie îţi aducem de
toate
şi pentru toate.
Poporul aclamă:
Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvîntăm,
ţie
îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezeului nostru.
6. Epicleza
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
Pentru aceasta,
Stăpâne
preasfinte, şi noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, carii ne-am
învrednicit
a sluji la sfântul tău altar, nu pentru nedreptăţile noastre, că
n-am
făcut
ceva bun pe pămînt, ci pentru mila ta şi îndurările tale,
pe carele
le-ai
vărsat cu prisosinţă peste noi, îndrăznind ne apropiem de
sfântul tău
altar
şi, punând înainte chipul şi însăşi
adeverirea
sfântului Trup şi Sânge al Christosului tău, ţie ne rugăm
şi de la tine
cerem, sfinte al sfinţilor: cu bunăvoinţa bunătăţii tale, şi vină Duhul
tău cel sfânt peste noi
Preotul ţine mâinile
deasupra
discului şi potirului:
şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte,
şi şi le binecuvinteze pe dînsele şi şi le sfinţească şi şi le
învedereze:
Preotul
binecuvîntează
pâinea euharistică:
pâinea aceasta însuşi cinstitul trup al
Domnului
şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos,
Poporul: Amin.
Preotul
binecuvîntează
potirul:
iar ce este în potirul acesta însuşi
cinstitul sânge
al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru
Iisus-Christos, care
s-a vărsat pentru viaţa lumii,
Poporul: Amin.
7. Diptycele
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
iar pe noi pe toţi, carii ne
împărtăşim
dintr-o
singură pâine şi dintr-un singur potir, şi ne uneşti pe unul cu
altul
prin
împărtăşirea aceluiaşi Duh sfânt, şi pe nici unul dintre
noi şi nu ne
faci
a ne împărtăşi cu sfântul trup şi sânge al
Christosului tău spre
judecată
sau osândă, ci şi aflăm milă şi har împreună cu toţi
sfinţii, carii din
veci ţi-au bineplăcut ţie: cu strămoşii, părinţii, patriarhii,
proorocii,
apostolii, predicatorii, evanghelizatorii, martirii, mărturisitorii,
dascălii,
şi cu tot sufletul cel ce s-a săvîrşit întru credinţă, mai
ales cu
preasfânta,
curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de
Dumnezeu
şi pururea Fecioara Maria, cu Sfântul Ioan, proorocul
înaintemergător
şi
botezător, cu sfinţii măriţi şi întrutotul lăudaţi apostoli, cu
Sfântul
(cutare), a cărui pomenire facem (sau:
cutare, hramul bisericii), şi cu toţi sfinţii tăi,
pentru
ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule, şi-ţi adu aminte
de toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii de
veci;
Dacă Liturghia se
slujeşte
pentru un credincios viu, se adaugă:
pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de
păcate
a robului lui Dumnezeu (cutare).
Dacă Liturghia se
slujeşte
pentru un credincios răposat, se adaugă:
pentru odihna şi iertarea sufletului robului lui
Dumnezeu (cutare), în loc luminos,
de unde
a fugit orice întristare şi suspinare. Odihneşte-l, Dumnezeul
nostru,
şi-l
repausează unde străluceşte lumina feţei tale.
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
Încă ne rugăm ţie: pomeneşte, Doamne,
sfânta
ta catolică şi apostolică Biserică, cea răspândită de la o
margine până
la cealaltă a pămîntului, pe carea ai câştigat-o cu scump
sângele
Christosului
tău, şi o împacă pe dînsa, iar pe sfânt locaşul
acesta întăreşte-l,
până
la sfîrşitul veacului. Pomeneşte, Doamne, pe cei ţi-au adus ţie
aceste
daruri, şi de la carii şi prin carii şi pentru carii au fost aduse
acestea.
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc roduri şi fac bine întru
sfintele
tale
biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci. Răsplăteşte-le lor cu
bogatele
şi cereştile tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în locul
celor
pămînteşti; pe cele veşnice în locul celor vremelnice; pe
cele
nestricăcioase,
în locul celor stricăcioase. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei din
pustie,
din munţi şi din peşteri şi din crăpăturile pămîntului. Adu-ţi
aminte,
Doamne, de cei ce întru feciorie, întru evlavie,
întru înfrânare şi
întru
viaţă cinstită petrec. Pomeneşte, Doamne, pe preşedintele şi guvernul
nostru,
pe carii i-ai îndreptăţit şi domnească pe pămînt.
Încununează-i pe
dînşii
cu arma adevărului, cu arma bunăvoinţei. Veghează asupra capului lor
în
ziua de război. Întăreşte braţul lor, înalţă dreapta lor,
întăreşte
domnia
lor, supune-le lor toate neamurile care vor războaie; dăruieşte-le lor
adâncă şi statornică pace; pune în inimile lor
gânduri bune pentru
Biserica
ta şi pentru tot poporul tău, ca, întru liniştea lor, viaţă
paşnică şi
fără gâlceavă şi vieţuim, întru toată frica de Dumnezeu şi
curăţia.
Pomeneşte,
Doamne, toată curtea lor şi pe fraţii noştri cei din dregătoríi
şi pe
toată
oastea. Pe cei buni, întru bunătate îi păstrează; pe cei
răi, buni îi
fă,
cu bunătatea ta. Pomeneşte, Doamne, poporul ce stă înainte, şi pe
cei
ce,
din binecuvîntate pricini, nu s-a întâmplat a fi
aici, şi-i miluieşte
pe
dînşii şi pe noi, după mulţimea milei tale. Cămările lor le umple
de
tot
binele; căsniciile lor în pace şi întru unire le păzeşte;
pe prunci îi
creşte; tinereţile le călăuzeşte; bătrâneţile le întăreşte;
pe cei
slabi
de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiţi îi adună,
pe cei rătăciţi îi
întoarce şi-i împreunează cu sfânta ta catolică şi
apostolică Biserică.
Pe cei bântuiţi de duhuri necurate îi liberează. Cu cei ce
călătoresc,
împreună călătoreşte. Văduvelor le ajută. Pe orfani îi
apără, pe cei
închişi
îi eliberează, pe cei bolnavi îi vindecă. Adu-ţi aminte,
Doamne, de cei
ce sunt în surghiun, în judecăţi, în prigoniri,
în amară robie şi întru
tot necazul, nevoia şi strîmtorarea. Adu-ţi aminte, Dumnezeule,
de cei
ce au nevoie de mare milostivirea ta, de cei ce ne iubesc, de cei ce ne
urăsc pe noi, de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, şi ne rugăm
pentru dînşii, şi de tot poporul tău adu-ţi aminte, Doamne
Dumnezul
nostru,
şi peste toţi revarsă mila ta cea bogată, împlinind tuturor
cererile
cele
spre mântuire. Iar pe cei ce nu i-am pomenit, din neştiinţă sau
din
uitare
sau pentru mulţimea numelor, tu însuţi îi pomeneşte,
Dumnezeule, cela
ce
ştii vîrsta şi numele fiecăruia, cela ce îl ştii pe
fiecarele, din
pântecele
maicii lui. Că tu eşti, Doamne, ajutorul celor fără de ajutor, nădejdea
celor fără de nădejde, celor înviforaţi mântuitor, celor de
pe mare
liman,
celor bolnavi doctor. Însuţi tuturor toate le fii, cela ce ştii
pe
fieştecarele,
cererile lui, casa şi lipsurile lor. Scapă, Doamne, oraşul acesta, ţara
aceasta şi toate oraşele şi satele, de foamete, de ciumă, de cutremur,
de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră, si
de războiul cel dintre noi.
Întâi pomeneşte, Doamne, pe
Preafericitul
Părinte Papa (cutare), pe episcopul nostru
(cutare), pe carii dăruieşte-i sfintei
tale
Biserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, întru
zile îndelungate,
drept învăţând cuvîntul adevărului tău.
Pomeneşte, Doamne, toată episcopimea
dreptcredincioasă,
pe cei ce drept învaţă cuvîntul adevărului tău. Pomeneşte,
Doamne, după
mulţimea îndurărilor tale, şi a mea nevrednicie. Iartă-mi toată
greşeala
cea de voie şi cea fără de voie, şi şi nu opreşti, pentru păcatele
mele,
harul preasfântului tău Duh, de la darurile ce sunt puse
înainte.
Pomeneşte,
Doamne, preoţimea, diaconimea cea întru Domnul, şi toată tagma
preoţească,
şi şi nu laşi ruşinat pe nici unul dintre noi, cei ce stăm în
jurul
sfântului
tău altar. Cercetează-ne cu bunătatea ta, Doamne. Arată-te nouă cu
bogatele
tale îndurări. Vremuri bine întocmite şi de folos ne
dăruieşte.
Pămîntului
ploi line spre rodire trimite-i. Binecuvintează cununa anului bunătăţii
tale. Fă şi înceteze dezbinarea bisericilor. Potoleşte
întărîtările
păgânilor.
Răzvrătirile eresurilor strică-le degrabă, cu puterea sfântului
tău
Duh.
Pe noi pe toţi ne primeşte în împărăţia ta, fii ai luminii
şi fii ai
zilei
arătându-ne. Pacea ta şi dragostea ta dăruieşte-ne-o nouă,
Doamne,
Dumnezeul
nostru, că pe toate tu ni le-ai dat nouă, şi ne dă nouă cu o singură
gură
şi cu o singură inimă a preamări şi a cânta preacinstitul şi de
mare
cuviinţă
numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea
şi în vecii vecilor.
1. Dialog introductiv
Preotul: Să stăm
bine, şi stăm cu frică, şi luăm aminte! Sfânta jertfă cu pace şi o
aducem!
Poporul: Milă, pace,
jertfă de laudă!
Preotul: Harul
Domnului
nostru Iisus-Christos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
împărtăşirea Sfântului
Duh şi fie (+) cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13: 13).
Poporul: Şi cu duhul
tău.
Preotul: Sus şi avem
inimile! (Plângeri 3: 41).
Poporul: Avem către
Domnul.
Preotul: Să mulţumim
Domnului!
Poporul: Cu vrednicie
şi cu dreptate este [a ne închina
Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi
nedespărţite].
2. Prefaţa
Cu mâinile
ridicate, preotul
începe marea rugăciune a sfintei jertfe:
Cu vrednicie şi cu
dreptate
este a-ţi cânta ţie, bine a te cuvînta, pe tine a te şăuda,
ţie a-ţi mulţumi,
ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii tale; că tu
eşti Dumnezeul cel
negrăit, necuprins cu mintea, nevăzut, neajuns, pururea fiind, acelaşi
fiind, tu şi unul-născut Fiul tău şi Duhul tău cel sfânt. Tu din
nefiinţă
la fiinţă ne-ai adus şi ne-ai ridicat, şi n-ai lipsit, pe toate
făcându-le,
până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia ce va şi vină. Pentru
acestea toate îţi mulţumim ţie şi unuia-născut Fiului tău şi
Duhului tău
celui sfânt, pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate,
ce au
fost făcute pentru noi, pe carele le ştim şi pe care nu le ştim.
Mulţumim
ţie şi pentru Liturghia aceasta pe care bine ai voit a o primi din
mâinile
noastre, măcar deşi stau înaintea ta mii de arhangheli şi zeci de
mii de
ângeri, heruvimii şi serafimii cei cu câte şase aripi şi cu
ochi mulţi,
carii se înalţă zburând, cântare de biruinţă
cântând, strigând, glas înălţând
şi grăind:
3. Imnul "Sfânt"
Toţi:Sfânt, sfânt, sfânt este YHWH Ţhăbhaoth! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea ta. Osanna întru cele de sus! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului! Osanna întru cele de sus!
4. Rugăciunea euharistică
"Luaţi,
mâncaţi, acesta este trupul meu,
care pentru voi se frânge,
spre iertarea păcatelor".
Poporul: Amin.
Preotul
binecuvîntează
potirul, zicând:
Asemenea şi potirul, după cină, zicând:
Preotul rosteşte cuvintele
Instituirii, arătând cu mâna dreaptă spre potir:
"Beţi
dintru acesta toţi, acesta este sângele meu,
al legii celei noi,
care pentru voi şi pentru mulţi se varsă,
spre iertarea păcatelor".
Poporul: Amin.
5. Anamneza
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
Aducându-ne, aşadar, aminte, de
aceasta poruncă
mântuitoare, şi de toate cele ce au fost făcute pentru noi: de
cruce, de
mormînt, de învierea cea de-a treia zi, de înălţarea
la ceruri, de şederea
de-a dreapta, de a doua şi preamărita iarăşi venire,
Preotul, cu mâinile
încrucişate
una peste alta, ia discul şi potirul, şi le ridică în chipul
crucii:
ale tale, dintr-ale tale, ţie îţi aducem de
toate
şi pentru toate.
Poporul aclamă:
Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvîntăm,
ţie
îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezeului nostru.
6. Epicleza
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
Încă îţi
aducem ţie
aceasta slujbă cuvîntătoare şi fără vărsare de sânge, şi
cerem şi ne rugăm
şi ne cucerim: trimite Duhul tău cel sfânt peste noi
Preotul ţine mâinile
deasupra
discului şi potirului:
şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte,
Preotul
binecuvîntează
pâinea euharistică:
şi fă pâinea aceasta cu adevărat trupul
Christosului
tău,
Poporul: Amin.
Preotul
binecuvîntează
potirul:
iar ce este în potirul acesta, cinstit
sângele Christosului
tău,
Poporul: Amin.
Preotul le
binecuvîntează
pe amîndouă:
prefăcute cu Duhul tău cel sfânt,
Poporul: Amin, amin,
amin.
7. Diptycele
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
ca şi fie celor ce se vor cumineca, spre
trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirera
cu Sfântul
Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea
cea către tine,
iar nu spre judecată sau spre osândă.
Încă îţi aducem aceasta slujbă
cuvîntătoare
cu cei răposaţi întru credinţă, strămoşii, părinţii, patriarhii,
proorocii,
apostolii, predicatorii, evanghelizatorii, martirii, mărturisitorii,
pustnicii,
şi cu tot sufletul cel ce s-a săvîrşit întru credinţă, mai
ales cu preasfânta,
curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de
Dumnezeu
şi pururea Fecioara Maria, cu Sfântul Ioan, proorocul
înaintemergător şi
botezător, cu sfinţii măriţi şi întrutotul lăudaţi apostoli, cu
Sfântul
(cutare), a cărui pomenire facem (sau:
cutare, hramul bisericii), şi cu toţi sfinţii tăi,
pentru
ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule, şi-ţi adu aminte
de toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii de
veci;
Dacă Liturghia se
slujeşte
pentru un credincios viu, se adaugă:
pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de
păcate
a robului lui Dumnezeu (cutare).
Dacă Liturghia se
slujeşte
pentru un credincios răposat, se adaugă:
pentru odihna şi iertarea sufletului robului lui
Dumnezeu (cutare), în loc luminos,
de unde
a fugit orice întristare şi suspinare. Odihneşte-l, Dumnezeul
nostru, şi-l
repausează unde străluceşte lumina feţei tale.
Preotul continuă, cu
mâinile
ridicate:
Încă te rugăm: pomeneşte, Doamne,
toată episcopimea
dreptcredincioasă, pe cei ce drept învaţă cuvîntul
adevărului tău, toată
preoţimea, diaconimea cea întru Domnul, şi toată tagma
preoţească.
Încă îţi aducem aceasta slujbă
cuvîntătoare
pentru toată lumea; pentru sfânta, catolică şi apostolică
Biserică, pentru
cei ce întru curăţie şi întru viaţă cinstită petrec, pentru
ţara noastră,
pentru preşedintele şi guvernul ei. Dă-le, Doamne, paşnică domnie, ca
şi
noi, întru liniştea lor, viaţă lină şi fără tulburare şi vieţuim,
întru
toată frica de Dumnezeu şi cuviinţa.
Întâi pomeneşte, Doamne, pe
Preafericitul
Părinte Papa (cutare), pe episcopul nostru
(cutare), pe carii dăruieşte-i sfintei
tale
Biserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, întru
zile îndelungate,
drept învăţând cuvîntul adevărului tău.
Poporul
încuviinţează:
Pe toţi şi pe toate, iar preotul continuă:
Adu-ţi aminte, Doamne, de oraşul acesta
în
care vieţuim şi de toate oraşele şi satele, şi de cei ce cu credinţă
locuiesc
într-însele. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce sunt în
călătorie, de cei
bolnavi, de cei ce suferă, de cei închişi, şi de mântuirea
lor. Pomeneşte-i,
Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine întru sfintele tale
biserici
şi îşi aduc aminte de cei săraci, şi peste noi, peste toţi,
trimite milele
tale, şi ne dă nouă cu o singură gură şi cu o singură inimă a preamări
şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al
Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Aici se termină anaphora.
După anaphoră poate fi intercalată
hirotonirea
întru diacon.
Ectenia şi rugăciunea domnească
Diaconul: Pe toţi
sfinţii
pomenindu-i, iară şi iară, cu pace, Domnului şi ne rugăm.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Pentru
sfintele
daruri, ce s'au adus şi s'au sfinţit, Domnului şi ne rugăm.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Ca iubitorul
de oameni Dumnezeul nostru, cel ce le-a primit pe dînsele în sfântul,
cel
mai presus de ceruri şi înţelegătorul său altar, întru miros de bună
mireasmă
spirituală, şi ne trimită nouă dumnezeiasca sa milă şi darul Sfântului
Duh, Domnului şi ne rugăm.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Ziua toată
desăvîrşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat; ânger de pace,
credincios,
îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la
Domnul şi cerem.
Poporul: Dă-ne,
Doamne.
Diaconul: Milă şi iertare de păcatele şi de
greşelile
noastre; cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la
Domnul şi cerem.
Poporul: Dă-ne,
Doamne.
Diaconul: Cealaltă
vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o petrece; sfîrşit
creştinesc
vieţii noastre, fără durere, neruşinat, cu pace, şi răspuns bun la
înfricoşata
judecată a lui Christos, de la Domnul şi cerem.
Poporul: Dă-ne,
Doamne.
Diaconul: Unirea credinţei şi împărtăşirea Duhului
Sfânt cerând, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră,
lui
Christos-Dumnezeu şi o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.
Preotul:Înaintea
ta punem toată viaţa şi nădejdea noastră, Stăpâne, iubitorule de
oameni,
şi cerem, şi ne rugăm şi ne cucerim: învredniceşte-ne şi ne împărtăşim
cu cereştile şi înfricoşătoarele taine ale acestei sfinte şi spirituale
mese, întru curată conştiinţă, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea
greşelilor,
spre împărtăşirea cu sfântul Duh, spre moştenirea împărăţiei cerurilor,
spre îndrăznirea cea către tine, iar nu spre judecată sau spre osândă,
şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, şi cutezăm
a te chema pe tine, Dumnezeul cel ceresc, tată, şi a zice:
Toţi: Tatăl nostru...
Preotul: Că a ta este
împărăţia şi puterea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului
Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Cuminecarea
Preotul: Pace (+)
tuturor!
Poporul: Şi duhului
tău.
Preotul: Capetele
voastre
Domnului şi le plecaţi!
Poporul: Ţie, Doamne.
Preotul:Mulţumim
ţie, nevăzute Împărate, cela ce cu puterea ta cea nemăsurată pe toate
le-ai
făcut, şi după mulţimea milei tale din nefiinţă întru fiinţă pe toate
le-ai
adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat ţie
capetele
lor, că nu le-au plecat vreunei făpturi, ci ţie, înfricoşatului
Dumnezeu.
Tu dar, Stăpâne, pe cele puse înainte, tuturor nouă spre bine le
întocmeşte,
după a fiecăruia trebuinţă: cu cei de pe ape împreună pluteşte, cu cei
ce călătoresc împreună călătoreşte, pe cei bolnavi îi vindecă, cela ce
eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor, cu darul şi cu îndurările,
şi
cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu carele împreună bine
eşti cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh,
acum
şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul spune încă o
rugăciune,
cu mâinile ridicate:
Ia aminte, Doamne Iisuse Christose, din
sfânt
locaşul tău, şi de pe scaunul măririi împărăţiei tale, şi vino de ne
sfinţeşte
pe noi, cela ce sus împreună cu Tatăl şezi, iar aici împreună cu noi
nevăzut
petreci; şi ne învredniceşte, prin mâna ta cea puternică, a ni se da
nouă
preacurat Trupul tău şi preacinstit Sângele tău, şi prin noi, tot
poporului
tău.
Preotul şi diaconul fac
o închinăciune adâncă:
Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!
Diaconul strigă:
Să luăm aminte!
Preotul înalţă cu
ambele
mâini agneţul deasupra mesei altarului, ori îl înalţă împreună cu
potirul,
având potirul în mâna stângă, iar agneţul în mâna dreaptă, deasupra
potirului;
ori în acelaşi mod se poate întoarce cu ele spre credincioşi. Înălţând
pâinea euharistică, strigă:
Sfintele Taine,
numai celor sfinţi !
Poporul aclamă:
Unul sfânt, unul Domn, Iisus-Christos, întru
mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
Preotul frânge în patru
sfânta pâine, zicând:
Frânge-se şi se împarte Mielul lui Dumnezeu,
Fiul Tatălui, cela ce se frânge şi nu se împarte, cela ce se mămâncă
totdeauna
şi niciodată nu se termină, ci pe cei ce se cuminecă îi sfinţeşte.
Apoi ia o părticică,
face
cu ea cruce deasupra potirului, zicând:
Plinirea credinţei sfântului Duh. Amin.
Şi aşa o pune în potir.
Dacă, potrivit tradiţiei bizantine, preotul a făcut Liturghia cu vin
cald,
atunci în acest moment adaugă cuvintele:
Căldura credinţei plină de Duhul Sfânt.
Acum, peotul dă diaconului o părticică din pâinea euharistică, iar diaconul o ţine pe palma dreaptă, având palma stângă dedesubt. Preotul însuşi ia în palmele sale o părticică, apoi rostesc, împreună cu credincioşii, cu glas mare, rugăciunile cuminecării:
Cred, Doamne, şi
mărturisesc
că tu eşti Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit în lume
să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre cari cel dintâi sunt eu. Cred
că
ce iau este cu adevărat însuşi preacurat Trupul tău şi însuşi
preacinstit
sângele tău. Deci mă rog ţie: miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile cele
de
voie şi cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvîntul sau cu
lucrul,
cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă învredniceşte, fără de osândă, şi mă
împărtăşesc cu preacuratele tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre
viaţa cea de veci. Amin.
Cinei tale celei de taină, astăzi, Fiule
al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă, că nu voi spune duşmanilor tăi
taina
ta, nici sărutare-ţi voi da, ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă,
strig
ţie: pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia ta.
[Doamne, nu
sunt vrednic ca şi intri sub necurăţit acoperămîntul sufletului meu, ci
precum ai primit în peşteră şi în ieslea animalelor a te culca, şi în
casa
lui Simon leprosul, încă şi pe desfrânata cea mie asemenea carea la
tine
a venit, a o primi, însuţi binevoieşte a întra şi în ieslea
necuvîntătorului
meu suflet şi întru spurcatul meu trup, cel mort şi lepros; şi precum
nu
te-ai scârbit de de urîta gură a desfrânatei celei ce săruta
preacuratele
tale picioare, aşa, Stăpâne, Dumnezeul meu, nu te scârbi nici de mine,
păcătosul, ci, ca un bun şi iubitor de oameni, fă-mă vrednic şi fiu
părtaş
de preacuratul tău trup şi sânge.
Dumnazeul nostru, împuţinează, lasă, iartă
greşelile mele, câte ţi-am greşit cu ştiinţă sau cu neştiinţă, sau
le-am
făcut cu cuvîntul sau cu lucrul: pe toate iartă-mi-le, ca un bun şi
prieten
al oamenilor; cu rugăciunile pururea Fecioarei Maicii tale, fără de
osândă
învredniceşte-mă şi primesc cinstitul şi preacurat Trupul tău, spre
vindecarea
sufletului şi a trupului; că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea:
a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Amin.]
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie
împărtăşirea sfintelor tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea
sufletului
şi a trupului meu. Amin.
Preotul şi diaconul
consumă
părticica din Sfânta Pâine. Preotul, luând în mână sfântul Potir, spune:
Cuminecu-mă eu, robul lui Dumnezeu preotul
(cutare), cu cinstitul şi sfântul Sânge al
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, spre
iertarea
păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Gustând de trei ori,
zice:
Iată, a atins buzele mele, şi va şterge fărădelegile
mele, şi păcatele mele le va curăţi.
Preotul îi dă diaconului şi bea din potir sfântul Sânge.
Dacă obiceiul este ca împărtăşirea credincioşilor şi se facă cu linguriţa, în acest caz preotul sau diaconul fărîmiţează în mai multe părticele ceea ce rămâne din sfânta Pâine, şi şterge cu grijă discul. Dacă împărtăşirea credincioşilor urmează a se face cu mâna, atunci doar fărîmiţează pe disc Sfânta Pâine.
Diaconul: Cu frica
lui
Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste şi vă apropiaţi!
Poporul: Amin. Bine
este cuvîntat cel ce vine întru numele lui YHWH. Dumnezeu este YHWH şi
s'a arătat nouă!
Diaconul sau preotul îi
cuminecă pe credincioşi, zicând:
Cuminecă-se
robul lui Dumnezeu (cutare), cu cinstitul
Trup şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru
Iisus-Christos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Între timp, poporul cântă
cuminecarul (priceastna). Apoi diaconul sau preotul urcă din nou la
altar,
şi pune în potir ceea ce mai rămâne pe disc, în caz că încă nu a fost
făcută
aceasta. Apoi preotul binecuvintează poporul cu sfântul Potir:
Mântuieşte,
Dumnezeule,
poporul tău, şi bine (+) cuvintează moştenirea ta.
Poporul:Văzut-am
lumina cea adevărată; luat-am duhul cel ceresc; aflat-am credinţa cea
adevărată,
nedespărţită Sfintei Treimi închinându-ne, că aceea ne-a mântuit pe
noi.
La sfânta masă, preotul
se închină de trei ori, în taină, zicând:
Înalţă-te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot
pămîntul
mărirea ta. - De trei ori.
Preotul înalţă potirul
în chipul crucii peste masa altarului, zicând:
Bine este cuvîntat Dumnezeul nostru,
apoi se întoarce cu el
spre popor, zicând:
totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul duce la proscomidiar potirul şi discul, şi acolo consumă ceea ce rămâne în potir. Între timp, poporul cântă:
şi se umple gurile noastre de lauda ta, Doamne, ca şi lăudăm mărirea ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu sfintele cele fără de moarte, cu preacinstitele şi de viaţă făcătoarele tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia ta, toată ziua şi ne învăţăm dreptatea ta. Aleluia.
Ectenia şi rugăciunea de mulţumire
Diaconul:
Drepţilor,
după ce ne-am împărtăşit cu vrednicie cu dumnezeieştile, sfintele,
preacuratele,
cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşatele
lui
Christos Taine, şi mulţumim Domnului.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Apără-ne
şi ne mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.
Poporul: Kyrie,
eleison.
Diaconul: Ziua toată
desăvîrşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine şi
unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.
Preotul:Mulţumim
ţie, Stăpâne, iubitorule de oameni, făcătorule de bine al sufletelor şi
trupurilor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit de
cereştile
şi nemuritoarele tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne pe
toţi întru frica ta; păzeşte viaţa noastră; întăreşte paşii noştri,
pentru
rugăciunile şi mijlocirile măritei Născătoare de Dumnezeu şi pururea
Fecioarei
Maria, şi ale tuturor sfinţilor tăi, că tu eşti sfinţirea noastră, şi
ţie
mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Ieşirea
Preotul şi diaconul
sărută
sfânta masă, şi ies la amvon.
Diaconul: Cu pace şi ieşim !
Poporul: Întru numele
Domnului.
Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Cela ce binecuvintezi pe cei
ce
te binecuvintează şi îi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru tine,
mântuieşte
poporul tău şi bine (+) cuvintează moştenirea ta. Plinirea Bisericii
tale
păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei tale; tu pe aceia
îi preamăreşte cu dumnezeiască iubirea ta, şi nu ne lăsa pe noi, cei ce
sperăm întru tine. Pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale,
preoţilor,
regilor creştini şi tot poporului tău, că toată darea cea bună şi tot
darul
desăvîrşit de sus este, coborându-se de la tine, Părintele luminilor,
şi
ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm: Tatălui şi Fiului şi
Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin. - Fie numele lui YHWH binecuvîntat, de acum şi până în veac.
În timpul cântării,
preotul
se roagă în taină:
Plinirea Legii şi a proorocilor însuţi fiind,
Christoase
Dumnezeul nostru, cela ce ai plinit toată rînduiala părinţească, umple
de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Eventualele anunţuri se fac aici.
Dezlegarea
Preotul binecuvintează
poporul,
zicând:
Bine
(+) cuvîntarea Domnului peste noi, cu al său dar şi cu a sa iubire de
oameni,
totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire
ţie,
[Christoase,]
Dumnezeul nostru, [nădejdea noastră,]
mărire
ţie.
Poporul: Mărire
Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
- Kyrie, eleison; Kyrie, eleison; Kyrie, eleison. - [Întru
numele Domnului,] Părinte, binecuvintează.
Preotul dă dezlegarea.
În
zilele obişnuite, când s'a spus anaphora Sfântului Vasile, spune:
Christos,
adevărat
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici, ale celui
între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii
celei din Cappadocia, a cărui liturghie am săvîrşit, şi ale tuturor
sfinţilor, şi ne mântuiască şi şi ne miluiască pe noi, ca un bun şi prieten al
oamenilor.
Poporul: Amin.
În zilele obişnuite,
când s'a spus anaphora antiohiană, preotul spune:
Christos,
adevărat
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici, ale celui
între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură-de-Aur, arhiepiscopul
Constantinopolului,
şi ale tuturor sfinţilor, şi ne mântuiască şi şi ne miluiască pe noi,
ca
un bun şi prieten al oamenilor.
Poporul: Amin.
Duminica şi de la Paşti
până la Înălţare, precum şi la toate sărbătorile Născătoarei de
Dumnezeu,
preotul spune:
Cel ce a înviat
din morţi, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile...
La Crăciun, preotul
spune:
Cel ce în
peşteră s'a născut şi în iesle s'a culcat, Christos, adevărat Dumnezeul
nostru,
pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...
La Tăierea împrejur,
preotul
spune:
Cel ce a opta
zi bine a voit în trup a se tăia împrejur, pentru mântuirea noastră,
Christos,
adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...
La Bobotează, preotul
spune:
Cel ce în
Iordan
bine a voit a se boteza de către Ioan, pentru mântuirea noastră,
Christos,
adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...
La Întîmpinarea
Domnului,
preotul spune:
Cel ce în
braţele
dreptului Simeon bine a voit a fi purtat, pentru mântuirea noastră,
Christos,
adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...
În Duminica Floriilor,
preotul
spune:
Cel ce pe mânz
de asină bine a voit a şedea, pentru mântuirea noastră, Christos,
adevărat
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...
În Duminica Tomii,
preotul
spune:
Cel ce moartea
a călcat şi pe Toma deplin l-a încredinţat, Christos, adevărat
Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...
În Joia Înălţării,
preotul
spune:
Cel ce întru
mărire s'a înălţat de la noi la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu-Tatăl,
Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei
sale
Maici...
În Duminica şi în toată
săptămâna Rusaliilor, preotul spune:
Cel ce în chip
de limbi de foc, din cer a trimis pe preasfântul Duh, peste sfinţii săi
ucenici şi apostoli, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile preacuratei sale Maici...
În Joia Verde, a
Trupului
şi Sângelui Domnului nostru, preotul spune:
Pâinea cea
cerească,
Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei
sale
Maici...
La Schimbarea la faţă,
preotul
spune:
Cel ce în
Muntele
Taborului la faţă s'a schimbat întru mărire, înaintea sfinţilor săi
ucenici
şi apostoli, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
preacuratei
sale Maici...