Liturgica

	Sign In Sign-Up

Dacă Liturghia se face dimineaţa, atunci se împreunează cu închipuitoarele (tipicele). Dacă, însă, Liturghia ce face seara, atunci se împreunează cu vesperina, după cum este arătat aici. Deci pentru liturghiile împreunate cu închipuitoarele, se urmează rînduiala de mai jos:

    Preotul binecuvîntează tămâia din cădelniţă:
    Tămâie îţi aducem, Christoase, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe carea primind-o în altarul tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul preasfântului tău Duh.
    Apoi tămâiază sfânta masă şi biserica. Terminând tămâierea, rosteşte cu mâinile ridicate:

    Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşează întru noi, şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletele noastre.
    Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire! (Luca II:14).
    Doamne, buzele mele le vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. (Psalm 51 [50]:18 [16]).

Preotul sărută sfânta masă şi crucea, apoi merge la amvon (pupitru), de unde, binecuvintează poporul cu evangheliarul, zicând:

Bine este cuvîntată împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

De la Paşti, până la Înălţare, se cântă de trei ori:
Christos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Diaconul:Cu pace, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Doamne, miluieşte-ne. (Kyrie, eleison). - după fiecare
cerere.
    Diaconul: Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru sfânt locaşul acesta, şi pentru cei ce cu credinţă, cu bună cucernicie, şi cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru Preafericitul Părinte Papa (cutare), pentru episcopul nostru (cutare), pentru cinstita preoţime, cea întru Christos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru ţara noastra, pentru preşedintele şi guvernul ei, şi pentru toti cei în autoritate, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru parohia acesta, pentru tot oraşul (sau: toată comuna, ori: tot satul), şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însul (sau: într-însa), Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru o climă prielnică, pentru înmulţirea roadelor pămîntului, şi pentru timpuri de pace, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce suferă, şi pentru cei închişi, şi pentru mântuirea lor, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: aici pot fi puse cereri deosebite, cum ar fi cele speciale, în cazul împreunării Botezului sau cununiei cu Sfânta Liturghie, ori cereri pentru cel pentru care se face Liturghia.
    Diaconul: Pentru ca şi fim mântuiţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului şi ne rugăm.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.
    Diaconul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul:Doamne, Dumnezeul nostru, a cărui stăpânire este neasemăntă şi mărire neajunsă, a carui milă este nemasurată şi iubirea de oameni nespusă, însuţi, Stăpâne, după bună îndurarea ta, caută spre noi şi spre sfânt locaşul acesta, şi fă cu noi şi cu cei ce se roagă împreună cu noi, milele tale cele bogate şi îndurările tale, că ţie se cuvine toată marirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Poporul: Amin.

    În duminici şi în zilele obişnuite, se cântă sau se citeşte:
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Binecuvintează, suflete al meu pe YHWH, şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al lui. Bine eşti cuvîntat, YHWH ! (Psalm 103 [102])

În sărbătorile domneşti (iar în ritul rutean, chiar şi peste săptămână), se cântă stihurile sărbătorii, intercalate cu pripeala:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul tău şi binecuvintează moştenirea ta; plinirea Bisericii tale în pace păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei tale; tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea ta, şi nu ne lasa pe noi, cei ce nădăjduim întru tine, că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia şi putea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

    Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Unule-născut Fiule şi Cuvinte al lui Dumnezeu, cela ce eşti fără de moarte, şi ai primit pentru mântuirea noastră a te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, neschimbat întrupandu-te şi răstignindu-te, Christoase-Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, preamărit împreună cu Tatal şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
    În sărbători, se cântă după cum s'a arătataici.

Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Cela ce ne-ai dăruit aceste rugăciuni de obşte şi de unire, cela-ce, şi la doi şi trei care se unesc întru numele tău, te-ai făgăduit şi le împlineşti cererile, însuţi împlineşte şi acum cererile cele de folos ale robilor tăi, dându-ne întru aceasta lume de acum cunoştinţa adevărului tau, iar în cea viitore viaţa de veci, că bun şi prieten al oamenilor Dumnezeu eşti, şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire, mântuindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, mântuieşte-ne din toate nevoile, ca şi strigăm ţie: "Bucură-te, mireasă pururea fecioară !".

Până încă poporul cântă antifonul al III-lea, diaconulul, de la amvon, cu evangheliarul ridicat, porneşte în procesiune spre prezbiteriu, urmat de preot. Ajunşi în faţa prezbiteriului, preotul spune rugăciunea întratului în taină:

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce ai aşezat în ceruri cetele şi corurile ângerilor şi ale arhanghelilor, spre slujba măririi tale, fă ca, împreună cu intrarea noastră şi fie şi intrarea sfinţilor ângeri, care slujesc împreună cu noi, şi împreună preamăresc bunătatea ta, că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul şi diaconul sărută evangheliarul, apoi preotul binecuvintează spre prezbiteriu:
Bine este cuvîntată (+) intrarea sfinţilor tăi, totdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Cu evangheliarul ridicat, diaconul spune cu glas înalt:
Cu înţelepciune, drepţi !

Poporul aclamă Cuvîntul lui Dumnezeu:
Veniţi şi ne închinăm şi şi cădem la Christos!

    Dacă este duminică sau perioada de la Paşti până la Înălţarea Domnului, urmează:
    Mântuieşte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce ai înviat din morţi, pe noi, carii îţi cântăm ţie. Aleluia!
    Dacă este zi de peste săptămână, se cântă:
    Mântuieşte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi carii îţi cântăm ţie. Aleluia!
     În sărbători, se cântă după cum s'a arătataici.

Preotul şi diaconul intră în prezbiteriu, punând evangheliarul pe sfânta masă. Între timp, se pot cânta troparele. Pentru duminici şi sărbători, se cântă mai întâi troparul învierii, apoi troparul sfântului zilei, apoi "Mărire" cu condacul sfântului, şi "Şi acum" cu condacul învierii. Pentru zilele de peste săptămână, sărbătorile sfinţilor şi ale Maicii Domnului, se cântă mai întâi troparul sfântului, apoi "Mărire - şi acum" cu condacul sfântului.
Dacă este rînduit Botez în cadrul Liturghiei, atunci catecumenatul, Botezul şi mirul se fac în acest moment al Liturghiei. Tot aici poate fi intercalată hirotonirea întru episcop, după care urmează trisagionul. Dacă nu este Botez, atunci, după "Mântuieşte-ne pe noi", ori după tropare, urmează:

    A. Trisagionul pentru zilele de peste an:
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Dumnezeule cel sfânt, care între sfinţi te odihneşti, cel ce cu glas întreit-sfânt eşti lăudat de serafimi şi preamărit de heruvimi, şi de toată puterea cerească adorat, cela ce din nefiinţă la fiinţă ai adus toate, care ai zidit pe om după chipul şi asemanarea ta, şi cu harul tău l-ai împodobit, cel ce dai intelepciune şi pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pe cel ce greşeşte, ci îi rînduiesti pocăinţă spre mântuire; carele ne-ai invrednicit pe noi, smeriţii şi nevrednicii robii tăi robi, şi în ceasul acesta a sta înaintea măririi sfântului tău altar şi a-ţi aduce datornica închinăciune şi cuvîntare de preamărire, însuţi Stăpâne, primeşte şi din gura noastră, a celor păcătoşi, întreit-sfânta cântare, şi ne cercetetază cu bunatatea ta; iartă-ne toata greşeala cea de voie şi cea fără de voie; sfinţeşte sufletele si trupurile noastre; şi ne dă să-ţi slujim ţie întru cuviinţă în toate zilele vieţii noastre, pentru rugăciunile sfintei Nascatoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor care din veci ţi-au bineplacut, că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    a - Apoi, în zilele obişnuite, poporul cântă:
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. - De 3 ori.
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

    b - Iar dacă este Liturghia din noaptea de Paşti sau din cea de Rusalii, Crăciun ori Bobotează, ori altă Liturghie în cadrul căreia se face şi Botez, atunci poporul cântă:
    Câţi în Christos v-aţi botezat, în Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia! - De 3 ori.
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    În Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia!
    Câţi în Christos v-aţi botezat, în Christos v-aţi şi îmbrăcat. Aleluia!

    B. Trisagionul pentru sărbătorile Sfintei Cruci:
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Stăpâne, Doamne, Dumnezeul puterilor, mântuieşte poporul tău, şi în pace îl păzeşte, cu puterea sfântului tău Duh, prin chipul cinstitei Cruci a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Apoi:
    Crucii tale ne închinăm, Christoase, şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim. - De 3 ori.
    Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim.
    Crucii tale ne închinăm, Christoase, şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim.

În timpul cântării, preotul rosteşte în taină:
Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele lui YHWH. Bine eşti cuvîntat pe scaunul măririi împărăţiei tale, cel ce şezi pe heruvimi, totdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.

    Diaconul: şi luăm aminte!
    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duhului tău.
    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte.
    Lectorul: cântă versetul-răspuns.
    Poporul: repetă versetul-răspuns.
    Lectorul: cântă stihul.
   Poporul: cântă versetul-răspuns.
    Lectorul: cântă prima jumătate a versetului-răspuns.
    Poporul: cântă a doua jumătate a versetului răspuns.

    Diaconul: Cu înţelepciune,
    Lectorul: Din (spune titlul cărţii de unde urmează şi citească) citire!
    Diaconul: şi luăm aminte!
    Lectorul citeşte pericopa.
    Preotul: Pace (+) ţie!
    Lectorul: Şi duhului tău!

    Diaconul: Cu înţelepciune, şi luăm aminte!
    Lectorul: Aleluia...
    Poporul: Aleluia...
    Lectorul cântă primul stih aleluiatic.
    Poporul: Aleluia...
    Lectorul cântă al doilea stih aleluiatic.
    Poporul: Aleluia...

În timpul cântării, dacă este diaconul cel care urmează şi citească pericopa evanghelică, atunci ia evangheliarul de pe sfânta masă, şi merge în faţa preotului, iar preotul îl binecuvîntează în taină, zicând:

Dumnezeu, pentru rugăciunile sfântului, întrutotul lăudatului [apostol şi] evanghelist (cutare - numele evanghelistului a cărui Evanghelie urmează a se citi), să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, cuvînt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului său Fiu, a Domnului nostru Iisus-Christos !

Apoi diaconul duce în procesiune evangheliarul pe tetrapod, şi îl tămâiază.
Dacă este preotul cel care urmează şi citească pericopa evanghelică, atunci, în timpul cântării, ia evangheliarul şi îl duce în procesiune, îl aşează pe tetrapod, şi-l tămâiază, zicând în taină:

Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunostinţei dumnezeirii măririi tale şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evangeliceştilor tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor tale porunci, ca pe toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească şi petrecem, toate cele ce sunt spre bună placerea ta gândind şi făcând, că tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Christoase, Dumnezeule, şi ţie mărire-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Cel care citeşte Evanghelia: Cu înţelepciune, drepţi, şi ascultăm Sfânta Evanghelie!
    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duhului tău.
    Cel care citeşte Evanghelia: Din Sfânta Evanghelie de la (numele evanghelistului), citire!
    Poporul: Mărire ţie, Doamne!
    Cel care citeşte Evanghelia: Să luăm aminte! - Se citeşte pericopa zilei.
    Poporul: Mărire ţie, Doamne! Aleluia...
    Cel care a citit Evanghelia, sărută evangheliarul. Preotul binecuvîntează poporul cu evangheliarul.

În acest moment (şi niciodată în alt moment al Sfintei Liturghii, dar nici după terminarea Sfintei Liturghii) se rosteşte predica. Tot aici pot fi intercalate rugăciunile principale ale cununiei, în cazul urmării cununiei împreunării cununiei cu Sfânta Liturghie.

    Diaconul: Să zicem toţi, din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru; şi zicem.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Doamne, atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, auzi-ne şi te îndură.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Îndură-te, Dumnezeule, după mare mila ta; rugămu-ne ţie: auzi-ne şi te îndură.
    Poporul: Kyrie, eleison. - De 3 ori, după fiecare cerere.
    Diaconul: Încă ne rugăm pentru preafericitul Părinte Papa (cutare), pentru episcopul nostru (cutare); pentru fraţii noştri preoţi, preoţi-călugări, diaconi-călugări, diaconi, călugări şi călugăriţe şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Christos; pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, fraţilor din parohia noastră.
    Diaconul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai acestui sfânt locaş, şi pentru cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, care întru smerenie se odihnesc aici şi pretudindenea.
    Dacă Liturghia se slujeşte pentru o anumită cerere, aceasta se face aici.
    Diaconul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânt locaşul acesta, pentru cei ce suferă, pentru cei ce cântă, şi pentru poporul care este de faţă şi aşteaptă de la tine mare şi bogată milă.

Preotul:Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte de la robii tăi aceasta rugăciune stăruitoare, şi ne miluieşte pe noi după mulţimea milei tale, şi trimite îndurările tale peste noi şi peste tot poporul tău, care aşteaptă de la tine mila ta cea bogată, că milostiv şi prieten al oamenilor Dumnezeu eşti, şi ţie mărire îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Dacă Liturghia se slujeşte pentru un răposat, atunci se poate adăuga aici ectenia şi rugăciunea răposaţilor de la parastas. Dacă nu este Liturghie pentru răposaţi, se trece la rugăciunea următoare pentru credincioşi.

    Preotul se întoarce de la amvon la altar, apoi deschide antimisul, şi zice cu mâinile ridicate următoarele două rugăciuni pentru credincioşi:
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul puterilor, că ne-ai învrednicit şi acum a sta înaintea sfântului tău altar şi a cădea la îndurările tale, pentru păcatele noastre şi pentru necunoştinţele poporului. Primeşte, Dumnezeule, rugăciunea noastră, şi ne fă vrednici a-ţi aduce rugăciuni şi jertfe fără de sânge, pentru tot poporul tău, şi ne desăvîrşeşte pe noi, pe carii, întru puterea sfântului tău Duh ne-ai învrednicit pentru slujba aceasta, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru curată mărturia conştiinţei noastre, şi te chemăm în toată vremea şi în tot locul, ca auzindu-ne, şi ne fii milostiv nouă, întru mulţimea bunătăţii tale, că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Iară şi de multe ori cădem la tine, şi ne rugăm ţie, bunule şi prietene al oamenilor, ca privind spre rugăciunea noastră, şi curăţeşti sufeletele şi truupurile noastre de toată întinăciunea trupului şi a sufletului, şi şi ne dai nouă ca nevinovaţi şi fără de osândă şi ne înfăţişăm înaintea sfântului tău altar; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, nouă şi celor ce se roagă împreună cu noi, sporirea vieţii şi a credinţei şi înţelegerii celei spirituale. Dă-le lor ca totdeauna, cu frică şi cu dragoste să-ţi slujească ţie, nevinovaţi şi fără de osândă şi se împărtăşească cu sfintele tale Taine, şi şi se învrednicească de împărăţia ta cea cerească, pentru ca, sub stăpânirea ta totdeauna fiind păziţi, ţie mărire să-ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Poporul cântă heruvicul, pe care îl rosteşte şi preotul cu mâinile ridicate:

Noi, cari pe heruvimi cu taină îi închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare îi aducem, toată grija cea lumească de la noi şi o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor să-l primim, pe cel înconjurat nevăzut, de cetele ângereşti. Aleluia.

După ce a rostit cu mâinile ridicate heruvicul, preotul şi diaconul vin în mijlocul credincioşilor. Diaconul primeşte pâinea din mâinile credincioşilor, şi o pune pe disc. Dă preotului discul. Preotul duce discul la sfânta masă. Ţinându-l în mână, zice:

Întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos!

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giolgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormînt nou, îngropându-l, l-a aşezat.

Apoi, diaconul ia din mâinile credincioşilor vinul şi apa. Punând vinul şi puţină apă în potir, rosteşte:

Un ostaş cu suliţa a împuns coasta lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă, iar cel ce a văzut, a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui.

Diaconul dă potirul preotului. Preotul în duce la sfânta masă. Ţinându-l în mână, îl binecuvintează, zicând:

Bine este cuvîntată (+) amestecarea sfintelor tale, totdeauna, acum şi în vecii vecilor. Amin.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, şi în rai cu tâlharul, şi pe scaun ai fost, Christoase, cu Tatăl şi cu Duhul, pe toate umplându-le, cela ce eşti necuprins.

Purtător de viaţă, mai înfrumuseţat cu adevărat decât raiul, şi decât toată cămara împărătescă mai luminat s'a arătat, Christoase, mormîntul tău, izvorul învierii noastre.

Domnului şi ne rugăm. - D umnezeule, Dumnezeul nostru, cela ce pe pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus-Christos l-ai trimis ca mântuitor, răscumpărător şi binefăcător, ca şi ne binecuvinteze şi şi ne sfinţească, însuţi bine (+) cuvintează şi aceasta punere-înainte, pe care primeşte-o întru altarul tău cel mai presus de ceruri. Pomeneşte-i ca un bun şi prieten al oamenilor pe cei care au adus-o şi pe cei pentru care a fost adusă, iar pe noi păzeşte-ne neosândiţi întru sfinţita lucrare a dumnezeieştilor tale Taine, că s'a sfinţit şi s'a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, şi şi se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tot. Atunci vor pune pe altarul tău viţei. (Psalm 51 [50]: 19-20 [21-22]).

    Spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele, şi voi inconjura altarul tău, YHWH,
    Ca şi aud glasul laudei tale, şi şi spun toate minunile tale.
    YHWH, iubit-am bunăcuviinţa casei tale, şi locul locaşului măririi tale.
    Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea,
    Întru ale căror mâini sunt fărădelelegi, şi dreapta cărora e plină de mită.
    Iară eu întru nerăutatea mea am umblat; scapă-mă, Doamne, şi mă miluieşte;
    Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări bine te voi cuvînta, YHWH.
     (Psalm 26 [25]: 6-12).

    Diaconul: Să plinim rugăciunile noastre Domnului.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Pentru cinstitele daruri, ce sunt puse înainte, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul:Doamne, Dumnezeule, atotţiitorule, cela ce singur eşti sfânt, care primeşti jertfa de laudă de la cei ce te cheamă cu toată inima, primeşte şi rugăciunea noastră, a păcătoşilor, şi o du la sfântul tău altar; şi ne fă vrednici să-ţi aducem daruri şi jertfe spirituale pentru păcatele noastre şi pentru neştiinţele poporului. Învredniceşte-ne şi aflăm har înaintea ta, ca să-ţi fie bineprimită jertfa noastră, şi şi se coboare Duhul cel bun al harului tău peste noi, peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi peste tot poporul tău, cu îndurările unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duhului tău.
    Diaconul: Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un singur cuget şi mărturisim
    Poporul: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

    Clericii şi poporul îşi împărtăşesc un semn al păcii, zicând unul către altul:
    Dătător: Christos în mijlocul nostru!
    Primitor: Este şi va fi!

Între timp, se poate cânta:
Iubi-te-voi, YHWH, virtutea mea. YHWH este întărirea mea şi scăparea mea şi răscumpărătorul meu.

Diaconul: Cu înţelepciune, şi ne mărturisim credinţa!
Toţi rostesc simbolul niceo-constantinopolitan:

    Cred întru unul Dumnezeu Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pămîntului, văzutelor tutror şi nevăzutelor.
    Şi întru unul Domn Iisus-Christos, Fiul lui Dumnezeu unul-născut, care de la Tatăl s'a născut, mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl; prin care toate s'au făcut.
    Care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, s'a coborît din ceruri, şi s'a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şis'a făcut om.
    Şi s'a răstignit pentru noi, în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit, şi s'a îngropat,
    Şi a înviat a treia zi, după Scripturi,
    Şi s'a înălţat la ceruri, şi şade se-a dreapta Tatălui,
    Şi iarăşi va şi vie cu mărire, şi judecee viii şi morţii; a căruia împărăţie nu va avea sfîrşit.
    Şi întru Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă făcătorul, care de la Tatăl purcede; cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este adorat şi mărit; care a grăit prin prooroci.
    Şi întru una, sfântă, catolicească şi apostolească Biserică.
    Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor,
    Şi aştept învierea morţilor,
    Şi viaţa veacului ce va şi vie. Amin.

Urmează anaphora. Liturghia bizantină cunoaşte doar două anaphore. Cea dintâi, scrisă de Sfântul Vasile cel Mare, se foloseşte de 10 ori pe an: 1. în ziua de Anul Nou (1 Ianuarie); 2. în noaptea de Bobotează; 3. în seara Joii Mari; 4. în noaptea de Paşti; 5. la Liturghia duminicală din seara sâmbetelor Postului Mare, cu excepţia Sâmbetei lui Lazăr.
Alegeţi anaphora potrivită, mai jos :

    Preotul: Să stăm bine, şi stăm cu frică, şi luăm aminte! Sfânta jertfă cu pace şi o aducem!
    Poporul: Milă, pace, jertfă de laudă!
    Preotul: Harul Domnului nostru Iisus-Christos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh şi fie (+) cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13: 13).
    Poporul: Şi cu duhul tău.
    Preotul: Sus şi avem inimile! (Plângeri 3: 41).
    Poporul: Avem către Domnul.
    Preotul: Să mulţumim Domnului!
    Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate este [a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite].

Cu mâinile ridicate, preotul începe marea rugăciune a sfintei jertfe:
Cel ce eşti, Stăpâne, Doamne, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule cel adorat, vrednic cu adevărat şi drept şi cuvenit lucru este pentru mare cuviinţa a sfinţeniei tale, pe tine a te lăuda, ţie a-ţi cânta, pe tine bine a te cuvînta, ţie a ne închina, ţie a-ţi mulţumi, pe tine a te mări, cel ce singur eşti Dumnezeu cu adevărat, şi a-ţi aduce această slujbă spirituală a noastră, cu inimă curată şi cu suflet smerit; că tu eşti cel ce ne-ai dăruit nouă cunoaşterea adevărului tău, şi cine este în stare şi spună puterile tale, şi facă auzite toate laudele tale, sau şi spună toate minunile tale, în toată vremea? Stăpâne al tuturor, Doamne al cerului şi al pămîntului şi a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, tu şezi pe scaunul măririi şi aşezi adâncurile. Tu eşti fără de început, nevăzut, neajuns, necuprins, neschimbat, Tatăl Domnului nostru Iisus-Christos, al marelui Dumnezeu şi Mântuitor al nostru, nădejdea noastră, carele este chipul bunătăţii tale, pecete asemenea chipului, carele întru sine te arată pe tine, Tată, Cuvînt viu, Dumnezeu adevărat, înţelepciune mai înainte de veci, viaţă, sfinţire, putere, lumina cea adevărată, prin carea s-a arătat Sfântul Duh, Duhul adevărului, darul înfierii, garanţia moştenirii celei ce va şi vie, începutul bunătăţilor celor veşnice, puterea cea făcătoare de viaţă, izvorul sfinţeniei, de carea toată făptura cea cuvîntătoare şi înţelegătoare întărită fiind, ţie slujeşte şi ţie pururea îţi înalţă cântare de mărire, că toate împreună îţi slujesc ţie; că pe tine te laudă îngerii, arhanghelii, tronurile, domniile, începătoriile, stăpâniile, puterile şi heruvimii cei cu ochi mulţi; ţie îţi stau împrejur serafimii cei cu câte şase aripi, carii cu două îşi acoperă feţele, cu două picioarele, iar cu două zburând, strigă unul către altul, cu neîncetate graiuri, cu laude fără tăcere, cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

Toţi:Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Ţhăbhaoth! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea ta. Osanna întru cele de sus! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului! Osanna întru cele de sus!

                            "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu,
                                  care pentru voi se frânge,
                                  spre iertarea păcatelor".

    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul, zicând:
    Asemenea şi potirul, din rodul viţei luând, amestecând, mulţumind, binecuvîntând şi sfinţind, a dat sfinţilor săi ucenici şi apostoli, zicând:
    Preotul rosteşte cuvintele Instituirii, arătând cu mâna dreaptă spre potir:

                            "Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu,
                                   al legii celei noi,
                                   care pentru voi şi pentru mulţi se varsă,
                                   spre iertarea păcatelor.
                                   Faceţi aceasta întru pomenirea mea,
                                   că ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta,
                                   moartea mea veţi vesti; învierea mea veţi mărturisi".

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    Deci, pomenind şi noi, Stăpâne, patimile lui cele mântuitoare, Crucea cea făcătoare de viaţă, îngroparea cea de trei zile, învierea cea din morţi, înălţarea la ceruri, şederea de-a dreapta ta, a lui Dumnezeu-Tatăl, şi mărita şi înfricoşătoarea lui a doua venire,
    Preotul, cu mâinile încrucişate una peste alta, ia discul şi potirul, şi le ridică în chipul crucii:
    ale tale, dintr-ale tale, ţie îţi aducem de toate şi pentru toate.
    Poporul aclamă:
    Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvîntăm, ţie îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezeului nostru.

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    Pentru aceasta, Stăpâne preasfinte, şi noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, carii ne-am învrednicit a sluji la sfântul tău altar, nu pentru nedreptăţile noastre, că n-am făcut ceva bun pe pămînt, ci pentru mila ta şi îndurările tale, pe carele le-ai vărsat cu prisosinţă peste noi, îndrăznind ne apropiem de sfântul tău altar şi, punând înainte chipul şi însăşi adeverirea sfântului Trup şi Sânge al Christosului tău, ţie ne rugăm şi de la tine cerem, sfinte al sfinţilor: cu bunăvoinţa bunătăţii tale, şi vină Duhul tău cel sfânt peste noi
    Preotul ţine mâinile deasupra discului şi potirului:
    şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi şi le binecuvinteze pe dînsele şi şi le sfinţească şi şi le învedereze:
    Preotul binecuvîntează pâinea euharistică:
    pâinea aceasta însuşi cinstitul trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos,
    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul:
    iar ce este în potirul acesta însuşi cinstitul sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, care s-a vărsat pentru viaţa lumii,
    Poporul: Amin.

Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
iar pe noi pe toţi, carii ne împărtăşim dintr-o singură pâine şi dintr-un singur potir, şi ne uneşti pe unul cu altul prin împărtăşirea aceluiaşi Duh sfânt, şi pe nici unul dintre noi şi nu ne faci a ne împărtăşi cu sfântul trup şi sânge al Christosului tău spre judecată sau osândă, ci şi aflăm milă şi har împreună cu toţi sfinţii, carii din veci ţi-au bineplăcut ţie: cu strămoşii, părinţii, patriarhii, proorocii, apostolii, predicatorii, evanghelizatorii, martirii, mărturisitorii, dascălii, şi cu tot sufletul cel ce s-a săvîrşit întru credinţă, mai ales cu preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, cu Sfântul Ioan, proorocul înaintemergător şi botezător, cu sfinţii măriţi şi întrutotul lăudaţi apostoli, cu Sfântul (cutare), a cărui pomenire facem (sau: cutare, hramul bisericii), şi cu toţi sfinţii tăi, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule, şi-ţi adu aminte de toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii de veci;

Dacă Liturghia se slujeşte pentru un credincios viu, se adaugă:
pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de păcate a robului lui Dumnezeu (cutare).

Dacă Liturghia se slujeşte pentru un credincios răposat, se adaugă:
pentru odihna şi iertarea sufletului robului lui Dumnezeu (cutare), în loc luminos, de unde a fugit orice întristare şi suspinare. Odihneşte-l, Dumnezeul nostru, şi-l repausează unde străluceşte lumina feţei tale.

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    Încă ne rugăm ţie: pomeneşte, Doamne, sfânta ta catolică şi apostolică Biserică, cea răspândită de la o margine până la cealaltă a pămîntului, pe carea ai câştigat-o cu scump sângele Christosului tău, şi o împacă pe dînsa, iar pe sfânt locaşul acesta întăreşte-l, până la sfîrşitul veacului. Pomeneşte, Doamne, pe cei ţi-au adus ţie aceste daruri, şi de la carii şi prin carii şi pentru carii au fost aduse acestea. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc roduri şi fac bine întru sfintele tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci. Răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pămînteşti; pe cele veşnice în locul celor vremelnice; pe cele nestricăcioase, în locul celor stricăcioase. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei din pustie, din munţi şi din peşteri şi din crăpăturile pămîntului. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce întru feciorie, întru evlavie, întru înfrânare şi întru viaţă cinstită petrec. Pomeneşte, Doamne, pe preşedintele şi guvernul nostru, pe carii i-ai îndreptăţit şi domnească pe pămînt. Încununează-i pe dînşii cu arma adevărului, cu arma bunăvoinţei. Veghează asupra capului lor în ziua de război. Întăreşte braţul lor, înalţă dreapta lor, întăreşte domnia lor, supune-le lor toate neamurile care vor războaie; dăruieşte-le lor adâncă şi statornică pace; pune în inimile lor gânduri bune pentru Biserica ta şi pentru tot poporul tău, ca, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi fără gâlceavă şi vieţuim, întru toată frica de Dumnezeu şi curăţia. Pomeneşte, Doamne, toată curtea lor şi pe fraţii noştri cei din dregătoríi şi pe toată oastea. Pe cei buni, întru bunătate îi păstrează; pe cei răi, buni îi fă, cu bunătatea ta. Pomeneşte, Doamne, poporul ce stă înainte, şi pe cei ce, din binecuvîntate pricini, nu s-a întâmplat a fi aici, şi-i miluieşte pe dînşii şi pe noi, după mulţimea milei tale. Cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace şi întru unire le păzeşte; pe prunci îi creşte; tinereţile le călăuzeşte; bătrâneţile le întăreşte; pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiţi îi adună, pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreunează cu sfânta ta catolică şi apostolică Biserică. Pe cei bântuiţi de duhuri necurate îi liberează. Cu cei ce călătoresc, împreună călătoreşte. Văduvelor le ajută. Pe orfani îi apără, pe cei închişi îi eliberează, pe cei bolnavi îi vindecă. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce sunt în surghiun, în judecăţi, în prigoniri, în amară robie şi întru tot necazul, nevoia şi strîmtorarea. Adu-ţi aminte, Dumnezeule, de cei ce au nevoie de mare milostivirea ta, de cei ce ne iubesc, de cei ce ne urăsc pe noi, de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, şi ne rugăm pentru dînşii, şi de tot poporul tău adu-ţi aminte, Doamne Dumnezul nostru, şi peste toţi revarsă mila ta cea bogată, împlinind tuturor cererile cele spre mântuire. Iar pe cei ce nu i-am pomenit, din neştiinţă sau din uitare sau pentru mulţimea numelor, tu însuţi îi pomeneşte, Dumnezeule, cela ce ştii vîrsta şi numele fiecăruia, cela ce îl ştii pe fiecarele, din pântecele maicii lui. Că tu eşti, Doamne, ajutorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, celor înviforaţi mântuitor, celor de pe mare liman, celor bolnavi doctor. Însuţi tuturor toate le fii, cela ce ştii pe fieştecarele, cererile lui, casa şi lipsurile lor. Scapă, Doamne, oraşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele, de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră, si de războiul cel dintre noi.
    Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părinte Papa (cutare), pe episcopul nostru (cutare), pe carii dăruieşte-i sfintei tale Biserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, întru zile îndelungate, drept învăţând cuvîntul adevărului tău.
    Pomeneşte, Doamne, toată episcopimea dreptcredincioasă, pe cei ce drept învaţă cuvîntul adevărului tău. Pomeneşte, Doamne, după mulţimea îndurărilor tale, şi a mea nevrednicie. Iartă-mi toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, şi şi nu opreşti, pentru păcatele mele, harul preasfântului tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte. Pomeneşte, Doamne, preoţimea, diaconimea cea întru Domnul, şi toată tagma preoţească, şi şi nu laşi ruşinat pe nici unul dintre noi, cei ce stăm în jurul sfântului tău altar. Cercetează-ne cu bunătatea ta, Doamne. Arată-te nouă cu bogatele tale îndurări. Vremuri bine întocmite şi de folos ne dăruieşte. Pămîntului ploi line spre rodire trimite-i. Binecuvintează cununa anului bunătăţii tale. Fă şi înceteze dezbinarea bisericilor. Potoleşte întărîtările păgânilor. Răzvrătirile eresurilor strică-le degrabă, cu puterea sfântului tău Duh. Pe noi pe toţi ne primeşte în împărăţia ta, fii ai luminii şi fii ai zilei arătându-ne. Pacea ta şi dragostea ta dăruieşte-ne-o nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, că pe toate tu ni le-ai dat nouă, şi ne dă nouă cu o singură gură şi cu o singură inimă a preamări şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Anaphora antiohiană
revăzută de presbiterul
Ioan din Constantinopol (sec. VI)

Cu mâinile ridicate, preotul începe marea rugăciune a sfintei jertfe:
Cu vrednicie şi cu dreptate este a-ţi cânta ţie, bine a te cuvînta, pe tine a te şăuda, ţie a-ţi mulţumi, ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii tale; că tu eşti Dumnezeul cel negrăit, necuprins cu mintea, nevăzut, neajuns, pururea fiind, acelaşi fiind, tu şi unul-născut Fiul tău şi Duhul tău cel sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus şi ne-ai ridicat, şi n-ai lipsit, pe toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia ce va şi vină. Pentru acestea toate îţi mulţumim ţie şi unuia-născut Fiului tău şi Duhului tău celui sfânt, pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate, ce au fost făcute pentru noi, pe carele le ştim şi pe care nu le ştim. Mulţumim ţie şi pentru Liturghia aceasta pe care bine ai voit a o primi din mâinile noastre, măcar deşi stau înaintea ta mii de arhangheli şi zeci de mii de ângeri, heruvimii şi serafimii cei cu câte şase aripi şi cu ochi mulţi, carii se înalţă zburând, cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

Toţi:Sfânt, sfânt, sfânt este YHWH Ţhăbhaoth! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea ta. Osanna întru cele de sus! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului! Osanna întru cele de sus!

                            "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu,
                                  care pentru voi se frânge,
                                  spre iertarea păcatelor".

    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul, zicând:
    Asemenea şi potirul, după cină, zicând:
    Preotul rosteşte cuvintele Instituirii, arătând cu mâna dreaptă spre potir:

                            "Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu,
                                   al legii celei noi,
                                   care pentru voi şi pentru mulţi se varsă,
                                   spre iertarea păcatelor".

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    Aducându-ne, aşadar, aminte, de aceasta poruncă mântuitoare, şi de toate cele ce au fost făcute pentru noi: de cruce, de mormînt, de învierea cea de-a treia zi, de înălţarea la ceruri, de şederea de-a dreapta, de a doua şi preamărita iarăşi venire,
    Preotul, cu mâinile încrucişate una peste alta, ia discul şi potirul, şi le ridică în chipul crucii:
    ale tale, dintr-ale tale, ţie îţi aducem de toate şi pentru toate.
    Poporul aclamă:
    Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvîntăm, ţie îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezeului nostru.

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    Încă îţi aducem ţie aceasta slujbă cuvîntătoare şi fără vărsare de sânge, şi cerem şi ne rugăm şi ne cucerim: trimite Duhul tău cel sfânt peste noi
    Preotul ţine mâinile deasupra discului şi potirului:
    şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte,
    Preotul binecuvîntează pâinea euharistică:
    şi fă pâinea aceasta cu adevărat trupul Christosului tău,
    Poporul: Amin.
    Preotul binecuvîntează potirul:
    iar ce este în potirul acesta, cinstit sângele Christosului tău,
    Poporul: Amin.
    Preotul le binecuvîntează pe amîndouă:
    prefăcute cu Duhul tău cel sfânt,
    Poporul: Amin, amin, amin.

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    ca şi fie celor ce se vor cumineca, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirera cu Sfântul Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.
    Încă îţi aducem aceasta slujbă cuvîntătoare cu cei răposaţi întru credinţă, strămoşii, părinţii, patriarhii, proorocii, apostolii, predicatorii, evanghelizatorii, martirii, mărturisitorii, pustnicii, şi cu tot sufletul cel ce s-a săvîrşit întru credinţă, mai ales cu preasfânta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, cu Sfântul Ioan, proorocul înaintemergător şi botezător, cu sfinţii măriţi şi întrutotul lăudaţi apostoli, cu Sfântul (cutare), a cărui pomenire facem (sau: cutare, hramul bisericii), şi cu toţi sfinţii tăi, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule, şi-ţi adu aminte de toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii de veci;

Dacă Liturghia se slujeşte pentru un credincios viu, se adaugă:
pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de păcate a robului lui Dumnezeu (cutare).

    Preotul continuă, cu mâinile ridicate:
    Încă te rugăm: pomeneşte, Doamne, toată episcopimea dreptcredincioasă, pe cei ce drept învaţă cuvîntul adevărului tău, toată preoţimea, diaconimea cea întru Domnul, şi toată tagma preoţească.
    Încă îţi aducem aceasta slujbă cuvîntătoare pentru toată lumea; pentru sfânta, catolică şi apostolică Biserică, pentru cei ce întru curăţie şi întru viaţă cinstită petrec, pentru ţara noastră, pentru preşedintele şi guvernul ei. Dă-le, Doamne, paşnică domnie, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă lină şi fără tulburare şi vieţuim, întru toată frica de Dumnezeu şi cuviinţa.
    Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părinte Papa (cutare), pe episcopul nostru (cutare), pe carii dăruieşte-i sfintei tale Biserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, întru zile îndelungate, drept învăţând cuvîntul adevărului tău.
    Poporul încuviinţează: Pe toţi şi pe toate, iar preotul continuă:
    Adu-ţi aminte, Doamne, de oraşul acesta în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele, şi de cei ce cu credinţă locuiesc într-însele. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce sunt în călătorie, de cei bolnavi, de cei ce suferă, de cei închişi, şi de mântuirea lor. Pomeneşte-i, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine întru sfintele tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci, şi peste noi, peste toţi, trimite milele tale, şi ne dă nouă cu o singură gură şi cu o singură inimă a preamări şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Aici se termină anaphora. După anaphoră poate fi intercalată hirotonirea întru diacon.

    Diaconul: Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară, cu pace, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Pentru sfintele daruri, ce s'au adus şi s'au sfinţit, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, cel ce le-a primit pe dînsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi înţelegătorul său altar, întru miros de bună mireasmă spirituală, şi ne trimită nouă dumnezeiasca sa milă şi darul Sfântului Duh, Domnului şi ne rugăm.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Ziua toată desăvîrşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat; ânger de pace, credincios, îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la Domnul şi cerem.
    Poporul: Dă-ne, Doamne.
    Diaconul: Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre; cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul şi cerem.
    Poporul: Dă-ne, Doamne.
    Diaconul: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o petrece; sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşata judecată a lui Christos, de la Domnul şi cerem.
    Poporul: Dă-ne, Doamne.
    Diaconul: Unirea credinţei şi împărtăşirea Duhului Sfânt cerând, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

    Preotul:Înaintea ta punem toată viaţa şi nădejdea noastră, Stăpâne, iubitorule de oameni, şi cerem, şi ne rugăm şi ne cucerim: învredniceşte-ne şi ne împărtăşim cu cereştile şi înfricoşătoarele taine ale acestei sfinte şi spirituale mese, întru curată conştiinţă, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greşelilor, spre împărtăşirea cu sfântul Duh, spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către tine, iar nu spre judecată sau spre osândă, şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, şi cutezăm a te chema pe tine, Dumnezeul cel ceresc, tată, şi a zice:
    Toţi: Tatăl nostru...
    Preotul: Că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

    Preotul: Pace (+) tuturor!
    Poporul: Şi duhului tău.
    Preotul: Capetele voastre Domnului şi le plecaţi!
    Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul:Mulţumim ţie, nevăzute Împărate, cela ce cu puterea ta cea nemăsurată pe toate le-ai făcut, şi după mulţimea milei tale din nefiinţă întru fiinţă pe toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat ţie capetele lor, că nu le-au plecat vreunei făpturi, ci ţie, înfricoşatului Dumnezeu. Tu dar, Stăpâne, pe cele puse înainte, tuturor nouă spre bine le întocmeşte, după a fiecăruia trebuinţă: cu cei de pe ape împreună pluteşte, cu cei ce călătoresc împreună călătoreşte, pe cei bolnavi îi vindecă, cela ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor, cu darul şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu carele împreună bine eşti cuvîntat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Preotul spune încă o rugăciune, cu mâinile ridicate:
Ia aminte, Doamne Iisuse Christose, din sfânt locaşul tău, şi de pe scaunul măririi împărăţiei tale, şi vino de ne sfinţeşte pe noi, cela ce sus împreună cu Tatăl şezi, iar aici împreună cu noi nevăzut petreci; şi ne învredniceşte, prin mâna ta cea puternică, a ni se da nouă preacurat Trupul tău şi preacinstit Sângele tău, şi prin noi, tot poporului tău.

Preotul şi diaconul fac o închinăciune adâncă:
Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!

Preotul înalţă cu ambele mâini agneţul deasupra mesei altarului, ori îl înalţă împreună cu potirul, având potirul în mâna stângă, iar agneţul în mâna dreaptă, deasupra potirului; ori în acelaşi mod se poate întoarce cu ele spre credincioşi. Înălţând pâinea euharistică, strigă:
Sfintele Taine, numai celor sfinţi !

Poporul aclamă:
Unul sfânt, unul Domn, Iisus-Christos, întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

Preotul frânge în patru sfânta pâine, zicând:
Frânge-se şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, cela ce se frânge şi nu se împarte, cela ce se mămâncă totdeauna şi niciodată nu se termină, ci pe cei ce se cuminecă îi sfinţeşte.

    Apoi ia o părticică, face cu ea cruce deasupra potirului, zicând:
    Plinirea credinţei sfântului Duh. Amin.
    Şi aşa o pune în potir. Dacă, potrivit tradiţiei bizantine, preotul a făcut Liturghia cu vin cald, atunci în acest moment adaugă cuvintele:
    Căldura credinţei plină de Duhul Sfânt.

Acum, peotul dă diaconului o părticică din pâinea euharistică, iar diaconul o ţine pe palma dreaptă, având palma stângă dedesubt. Preotul însuşi ia în palmele sale o părticică, apoi rostesc, împreună cu credincioşii, cu glas mare, rugăciunile cuminecării:

    Cred, Doamne, şi mărturisesc că tu eşti Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit în lume să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre cari cel dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevărat însuşi preacurat Trupul tău şi însuşi preacinstit sângele tău. Deci mă rog ţie: miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile cele de voie şi cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvîntul sau cu lucrul, cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă învredniceşte, fără de osândă, şi mă împărtăşesc cu preacuratele tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa cea de veci. Amin.
    Cinei tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă, că nu voi spune duşmanilor tăi taina ta, nici sărutare-ţi voi da, ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig ţie: pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia ta.
    [Doamne, nu sunt vrednic ca şi intri sub necurăţit acoperămîntul sufletului meu, ci precum ai primit în peşteră şi în ieslea animalelor a te culca, şi în casa lui Simon leprosul, încă şi pe desfrânata cea mie asemenea carea la tine a venit, a o primi, însuţi binevoieşte a întra şi în ieslea necuvîntătorului meu suflet şi întru spurcatul meu trup, cel mort şi lepros; şi precum nu te-ai scârbit de de urîta gură a desfrânatei celei ce săruta preacuratele tale picioare, aşa, Stăpâne, Dumnezeul meu, nu te scârbi nici de mine, păcătosul, ci, ca un bun şi iubitor de oameni, fă-mă vrednic şi fiu părtaş de preacuratul tău trup şi sânge.
    Dumnazeul nostru, împuţinează, lasă, iartă greşelile mele, câte ţi-am greşit cu ştiinţă sau cu neştiinţă, sau le-am făcut cu cuvîntul sau cu lucrul: pe toate iartă-mi-le, ca un bun şi prieten al oamenilor; cu rugăciunile pururea Fecioarei Maicii tale, fără de osândă învredniceşte-mă şi primesc cinstitul şi preacurat Trupul tău, spre vindecarea sufletului şi a trupului; că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea: a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.]
    Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea sfintelor tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin.

Preotul şi diaconul consumă părticica din Sfânta Pâine. Preotul, luând în mână sfântul Potir, spune:
Cuminecu-mă eu, robul lui Dumnezeu preotul (cutare), cu cinstitul şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Gustând de trei ori, zice:
Iată, a atins buzele mele, şi va şterge fărădelegile mele, şi păcatele mele le va curăţi.

Dacă obiceiul este ca împărtăşirea credincioşilor şi se facă cu linguriţa, în acest caz preotul sau diaconul fărîmiţează în mai multe părticele ceea ce rămâne din sfânta Pâine, şi şterge cu grijă discul. Dacă împărtăşirea credincioşilor urmează a se face cu mâna, atunci doar fărîmiţează pe disc Sfânta Pâine.

Diaconul: Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste şi vă apropiaţi!
Poporul: Amin. Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele lui YHWH. Dumnezeu este YHWH şi s'a arătat nouă!

    Diaconul sau preotul îi cuminecă pe credincioşi, zicând:
    Cuminecă-se robul lui Dumnezeu (cutare), cu cinstitul Trup şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-Christos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
    Între timp, poporul cântă cuminecarul (priceastna). Apoi diaconul sau preotul urcă din nou la altar, şi pune în potir ceea ce mai rămâne pe disc, în caz că încă nu a fost făcută aceasta. Apoi preotul binecuvintează poporul cu sfântul Potir:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău, şi bine (+) cuvintează moştenirea ta.
Poporul:Văzut-am lumina cea adevărată; luat-am duhul cel ceresc; aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţită Sfintei Treimi închinându-ne, că aceea ne-a mântuit pe noi.

    La sfânta masă, preotul se închină de trei ori, în taină, zicând:
    Înalţă-te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul mărirea ta. - De trei ori.
    Preotul înalţă potirul în chipul crucii peste masa altarului, zicând:
    Bine este cuvîntat Dumnezeul nostru,
    apoi se întoarce cu el spre popor, zicând:
    totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

Preotul duce la proscomidiar potirul şi discul, şi acolo consumă ceea ce rămâne în potir. Între timp, poporul cântă:

şi se umple gurile noastre de lauda ta, Doamne, ca şi lăudăm mărirea ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu sfintele cele fără de moarte, cu preacinstitele şi de viaţă făcătoarele tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia ta, toată ziua şi ne învăţăm dreptatea ta. Aleluia.

    Diaconul: Drepţilor, după ce ne-am împărtăşit cu vrednicie cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşatele lui Christos Taine, şi mulţumim Domnului.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Apără-ne şi ne mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.
    Poporul: Kyrie, eleison.
    Diaconul: Ziua toată desăvîrşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Christos-Dumnezeu şi o dăm.
    Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul:Mulţumim ţie, Stăpâne, iubitorule de oameni, făcătorule de bine al sufletelor şi trupurilor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit de cereştile şi nemuritoarele tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne pe toţi întru frica ta; păzeşte viaţa noastră; întăreşte paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile măritei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor tăi, că tu eşti sfinţirea noastră, şi ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

    Preotul şi diaconul sărută sfânta masă, şi ies la amvon.
    Diaconul: Cu pace şi ieşim !
    Poporul: Întru numele Domnului.
    Preotul: Domnului şi ne rugăm. - Cela ce binecuvintezi pe cei ce te binecuvintează şi îi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru tine, mântuieşte poporul tău şi bine (+) cuvintează moştenirea ta. Plinirea Bisericii tale păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei tale; tu pe aceia îi preamăreşte cu dumnezeiască iubirea ta, şi nu ne lăsa pe noi, cei ce sperăm întru tine. Pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, regilor creştini şi tot poporului tău, că toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit de sus este, coborându-se de la tine, Părintele luminilor, şi ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin. - Fie numele lui YHWH binecuvîntat, de acum şi până în veac.

În timpul cântării, preotul se roagă în taină:
Plinirea Legii şi a proorocilor însuţi fiind, Christoase Dumnezeul nostru, cela ce ai plinit toată rînduiala părinţească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Preotul binecuvintează poporul, zicând:
    Bine (+) cuvîntarea Domnului peste noi, cu al său dar şi cu a sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
    Poporul: Amin.

Preotul: Mărire ţie, [Christoase,] Dumnezeul nostru, [nădejdea noastră,] mărire ţie.
Poporul: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. - Kyrie, eleison; Kyrie, eleison; Kyrie, eleison. - [Întru numele Domnului,] Părinte, binecuvintează.

    Preotul dă dezlegarea. În zilele obişnuite, când s'a spus anaphora Sfântului Vasile, spune:
    Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici, ale celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii celei din Cappadocia, a cărui liturghie am săvîrşit, şi ale tuturor sfinţilor, şi ne mântuiască şi şi ne miluiască pe noi, ca un bun şi prieten al oamenilor.
    Poporul: Amin.

    În zilele obişnuite, când s'a spus anaphora antiohiană, preotul spune:
    Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici, ale celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură-de-Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, şi ale tuturor sfinţilor, şi ne mântuiască şi şi ne miluiască pe noi, ca un bun şi prieten al oamenilor.
    Poporul: Amin.

Duminica şi de la Paşti până la Înălţare, precum şi la toate sărbătorile Născătoarei de Dumnezeu, preotul spune:
Cel ce a înviat din morţi, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile...

La Crăciun, preotul spune:
Cel ce în peşteră s'a născut şi în iesle s'a culcat, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

La Tăierea împrejur, preotul spune:
Cel ce a opta zi bine a voit în trup a se tăia împrejur, pentru mântuirea noastră, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

La Bobotează, preotul spune:
Cel ce în Iordan bine a voit a se boteza de către Ioan, pentru mântuirea noastră, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

La Întîmpinarea Domnului, preotul spune:
Cel ce în braţele dreptului Simeon bine a voit a fi purtat, pentru mântuirea noastră, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

În Duminica Floriilor, preotul spune:
Cel ce pe mânz de asină bine a voit a şedea, pentru mântuirea noastră, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

În Duminica Tomii, preotul spune:
Cel ce moartea a călcat şi pe Toma deplin l-a încredinţat, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

În Joia Înălţării, preotul spune:
Cel ce întru mărire s'a înălţat de la noi la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

În Duminica şi în toată săptămâna Rusaliilor, preotul spune:
Cel ce în chip de limbi de foc, din cer a trimis pe preasfântul Duh, peste sfinţii săi ucenici şi apostoli, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

În Joia Verde, a Trupului şi Sângelui Domnului nostru, preotul spune:
Pâinea cea cerească, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...

La Schimbarea la faţă, preotul spune:
Cel ce în Muntele Taborului la faţă s'a schimbat întru mărire, înaintea sfinţilor săi ucenici şi apostoli, Christos, adevărat Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei sale Maici...